Iranul a executat cel puțin 2.003 persoane în ultimul an, conform datelor raportate de organizația pentru drepturile omului HRANA. Această cifră reprezintă o creștere de 29% comparativ cu perioada anterioară, marcând cel mai ridicat bilanț înregistrat în ultimele 10 perioade de raportare. Datele acoperă intervalul de timp cuprins între 10 octombrie 2025 și 8 octombrie 2026, fiind publicate în contextul Zilei Mondiale Împotriva Pedepsei cu Moartea.
Analiza realizată de HRANA s-a bazat pe un volum de 1.857 de rapoarte, însă organizația avertizează că restricțiile privind monitorizarea independentă ar putea însemna că anumite execuții nu au fost documentate. Din totalul celor raportate, acuzațiile de crimă au reprezentat 57,56% din execuții, în timp ce infracțiunile legate de droguri au acoperit 36,25% din cazuri. Un aspect semnificativ este faptul că doar 5% dintre aceste execuții au fost raportate oficial de sursele statului, restul de 95% nefiind anunțate de autorități.
În ceea ce privește profilul celor executați, raportul menționează că printre victime se numără 47 de femei și patru persoane care aveau sub 18 ani la momentul presupuselor infracțiuni. Organizația a documentat 69 de execuții politice sau legate de securitate, dintre care 35 au fost corelate cu protestele din ianuarie 2026. De asemenea, au fost înregistrate 369 de mărturisiri televizate legate de protestele respective, despre care se susține că au fost obținute prin metode de tortură.
Autoritățile judiciare și Tribunalele Revoluționare au accelerat procedurile împotriva deținuților politici și a protestatarilor în urma demonstrațiilor din ianuarie, conform HRANA. Douăzeci și nouă de persoane au fost executate sub acuzația de moharebeh, ceea ce înseamnă dușmănie împotriva lui Dumnezeu, fie singure, fie alături de alte acuzații. O analiză separată a identificat cel puțin 70 de execuții în cazuri politice și de securitate între 7 ianuarie și 5 octombrie, înregistrând o medie de aproape două execuții pe săptămână.
Experții ONU au avertizat că Teheranul folosește pedeapsa capitală pentru a reduce la tăcere disidența și pentru a instiga la frică prin reîncadrarea activității pașnice drept amenințare la adresa securității naționale. Aceștia au descris Iranul drept cea mai prolifică țară din lume în aplicarea pedepsei capitale și au criticat sistemul qisas, unde plata unei sume de bani poate influența aplicarea sentinței. Misiunile de cercetare ale ONU au concluzionat anterior că uciderea protestatarilor din ianuarie a echivalat cu crime împotriva umanității.
Utilizarea pedepsei capitale în contextul instabilității politice și al reprimării disidenței este o problemă globală de drepturi omului, fiind monitorizată constant de organizațiile internaționale. În perioada recentă, raportările privind evenimentele majore din lume au evidențiat o tensiune crescută în diverse regiuni, de la crize politice interne până la monitorizarea atentă a încălcărilor drepturilor fundamentale de către experții ONU și grupurile de monitorizare independentă.