Germania analizează o reformă majoră a legislației muncii, care vizează trecerea de la limita zilnică a timpului de lucru la o limită săptămânală. Această schimbare ar permite companiilor să ofere o flexibilitate sporită, adaptând programul angajaților la volumul de activitate. Propunerea este în prezent subiectul unor dezacorduri aprinse între partidele din coaliția de guvernare și reprezentanții sindicatelor, care se tem de impactul asupra sănătății lucrătorilor.
În prezent, legislația germană limitează programul de lucru la opt ore pe zi, cu posibilitatea de a ajunge la zece ore dacă media revine la opt ore într-o perioadă de șase luni sau 24 de săptămâni. Reforma este susținută de alianța conservatoare formată din Uniunea Creștin-Democrată și Uniunea Creștin-Socială, fiind inclusă în acordul de guvernare cu Partidul Social-Democrat. Scopul este distribuirea mai flexibilă a orelor de lucru în funcție de nevoile operaționale ale firmelor.
Asociațiile patronale susțin că regulile actuale îngreunează organizarea muncii în sectoarele cu activitate sezonieră sau cu variații mari de cerere, precum industria, turismul și ospitalitatea. Friedrich Merz, cancelarul, argumentează că turele mai lungi, urmate de perioade mai mari de repaus, ar putea ajuta angajații să își gestioneze mai bine timpul. Totuși, social-democrații cer garanții clare pentru a preveni impunerea unilaterală a programului de către angajatori și pentru a proteja drepturile lucrătorilor.
Sindicatele germane se opun ferm relaxării limitei zilnice, avertizând că prelungirea zilei de muncă poate reduce timpul dedicat odihnei și familiei. Există temeri că aceste schimbări pot accentua oboseala în ocupațiile solicitante și că angajații ar putea pierde capacitatea de a refuza turele prelungite. Un exemplu de activitate deja organizată în ture de 12 ore este rafinăria biochimică UPM din Leuna, însă aceasta nu reprezintă o normă generală în prezent.
Proiectul elaborat în iunie 2026 de Ministerul Federal al Muncii, sub conducerea lui Bärbel Bas, prevedea condiții precum acordurile colective și înregistrarea electronică a timpului de lucru. Conservatorii și patronatele au criticat aceste condiții, considerându-le prea restrictive pentru flexibilitatea urmărită. Până la data de 18 octombrie, nu exista un acord final asupra reformei, dezacordurile privind implementarea limitelor săptămânale și protecția sănătății rămânând active.
La nivel european, directiva privind timpul de lucru stabilește o medie maximă de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Deși normele europene permit anumite derogări în condiții specifice, ele nu obligă statele membre să renunțe la limitele zilnice mai stricte. Orice reformă germană va trebui să respecte aceste cerințe europene și să asigure perioadele minime de repaus necesare pentru sănătatea și bunăstarea angajaților la locul de muncă.