Pe data de 4 octombrie 2012, Deutsche Telekom și MetroPCS Communications au anunțat oficial un acord strategic ce avea să modifice structura pieței de telecomunicații din Statele Unite ale Americii. Prin această tranzacție, T-Mobile USA, care este filiala germană, urma să se fuzioneze cu MetroPCS. În cadrul acestui proces de consolidare, acționarii MetroPCS au fost plătiți cu 1,5 miliarde de dolari în numerar, primind în plus și un pachet de 26% din acțiunile companiei rezultate din fuziune.
După acest anlaș, Deutsche Telekom a păstrat controlul majoritar asupra entității combinate, deținând un procent de 74%. Această mișcare a reprezentat o revenire importantă pentru operatorul care, cu doar un an înainte, în 2011, fusese refuzat în încercarea de a fi achiziționat de către AT&T. AT&T încercase să cumpere T-Mobile USA pentru suma de 39 de miliarde de dolari, însă autoritățile antitrust și Departamentul de Justiție au blocat această afacere.
Blocajul impus de autorități a avut loc deoarece se considera că achiziția ar fi redus concurența pe o piață deja dominată de Verizon și AT&T. Deși Deutsche Telekom a încasat o taxă de reziliere de aproximativ 4 miliarde de dolari, sub formă de numerar și spectru, filială sa americană se confrunta cu pierderi constante de abonați. În acest context, MetroPCS a apărut ca un partener strategic, fiind un jucător agil pe segmentul prepaid, cu o bază de aproape 9 milioane de clienți.
Tranzacția a fost finalizată în luna mai 2013, moment în care noua companie a fost listată la bursă sub simbolul TMUS. Această fuziune a oferit resursele necesare pentru implementarea strategiei Un-carrier, sub conducerea lui John Legere. Această abordare comercială agresivă a inclus eliminarea contractelor pe termen de doi ani, introducerea upgrade-urilor frecvente și preluarea facturilor pentru clienții care decideau să își schimbe operatorul de telefonie mobilă.
Scalabilitatea oferită de MetroPCS și spectrul suplimentar de frecvențe au fost elementele esențiale care au făcut posibile aceste schimbări radicale de model de afaceri. Înainte de acest moment, poziția de pe locul patru într-o piață cu patru mari operatori era considerată o zonă de stagnare. Totuși, fuziunea a transformat compania într-un competitor capabil să revoluționeze regulile de contractare și servicii oferite consumatorilor de pe piața americană.
Istoria sectorului telecomunicațiilor este marcată de astfel de consolidări care urmăresc creșterea capacității de rețea și extinderea spectrului de frecvențe. În trecut, marile companii au utilizat fuziunile pentru a compensa pierderile de abonați sau pentru a răspunde la reglementările stricte ale autorităților antitrust. Aceste procese de integrare sunt vitale pentru operatorii care doresc să rămână competitivi în fața marilor jucători care domină infrastructura de comunicații la nivel global.