În timp ce majoritatea națiunilor permit încheierea oficială a unei căsătorii prin divorț, Filipine și Vaticanul sunt identificate ca fiind singurele locuri unde această opțiune nu este disponibilă pentru majoritatea cetățenilor. În Filipine, legislația nu prevede o lege generală a divorțului pentru majoritatea cuplurilor, iar în Vatican, dreptul canonic catolic impune principii de indisolubilitate. Aceste două entități funcționează sub regimuri juridice care limitează drastic posibilitatea de a desfăcuta o uniune matrimonială validă.
În Filipine, Codul Familiei oferă alternative precum separarea legală, anularea sau declararea nulității căsătoriei, însă niciuna dintre acestea nu încheie oficial legătura matrimonială. Separarea legală permite cuplurilor să locuiască separat, dar persoanele rămân căsătorite și nu au dreptul de a se recăsători cu alți parteneri. Procedurile de anulare sau nulitate vizează validitatea juridică a căsătoriei, nu simpla încheiere a unei relații care a încetat să funcționeze.
Legislația filipineză permite separarea legală în cazuri specifice, precum abandonul, infidelitatea sexuală, violența fizică repetată sau anumite condamnări penale. Există însă o excepție importantă pentru cazurile în care unul dintre soți este străin, conform articolului 26 alineatul (2) din Codul Familiei. În aceste situații, divorțurile obținute valid în străinătate pot produce efecte juridice în Filipine, permițând soțului filipinez să dobândească dreptul de a se recăsători.
O precizare importantă pentru Filipine este existența unui Cod separat al Legilor Personale Musulmane, care se aplică anumitor căsătorii musulmane. Acest cod prevede în mod expres forme de divorț, precum talaq, khul’ sau faskh, aplicabile atunci când ambele părți sunt musulmane sau când căsătoria a fost încheiată conform dreptului musulman. Astfel, interdicția divorțului nu este absolută pentru întreaga populație, ci depinde de contextul religios și juridic al partenerilor.
În Vatican, situația este dictată de Codul de Drept Canonic, care consideră că o căsătorie sacramentală validă și consumată nu poate fi desfăcută de nicio autoritate umană decât prin deces. Totuși, există proceduri pentru declararea nulității, care verifică dacă o căsătorie a fost validă conform cerințelor bisericești. De asemenea, dreptul canonic permite separarea soților pentru motive legitime, fără ca acest lucru să însemne de fapt desfacerea legăturii matrimoniale consacrate.
Sistemele juridice și religioase din întreaga lume variază semnificativ în ceea ce privește dreptul la desfacerea unei uniuni, de la proceduri administrative simple până la reguli de indisolubilitate. În timp ce multe societăți moderne au integrat divorțul ca pe un drept civil fundamental, entități precum Vaticanul sau Filipine mențin structuri care prioritizează stabilitatea juridică sau sacramentală a căsătoriei în detrimentul libertății de a încheia o relație.