Oceanul Pacific traversează în anul 2026 o perioadă de încălzire extremă, fenomenul El Niño fiind monitorizat atent de sateliții NASA. Datele furnizate de NOAA din luna octombrie indică o probabilitate de 83% ca acest episod climatic să atingă o intensitate istorică. Această evoluție ar putea depăși toate evenimentele înregistrate de la anul 1950 încoace, având potențialul de a influența semnificativ precipitațiile și tiparele meteorologice la nivelul întregii planete.
Procesul de încălzire a apelor ecuatoriale a fost semnalat încă din ianuarie 2026, prin identificarea undelor Kelvin în apropierea Microneziei. Aceste impulsuri de apă caldă funcționează ca niște autostrăzi submarine care transferă căldura dinspre vest spre est, slăbind alizeele. Până în aprilie, acest volum masiv de apă caldă a provocat creșterea nivelului mării cu 30 până la 40 de centimetri în anumite zone, în timp ce în jurul Indoneziei și nordului Australiei nivelul a scăzut cu 15-20 de centimetri.
În prezent, temperaturile la suprafața Oceanului Pacific de est sunt cu aproximativ 1,7 grade Celsius peste media pe termen lung. Această acumulare de energie termică se extinde de la centrul oceanului către coastele Americii de Sud, eliberând cantități mari de umezeală în atmosferă. Monitorizarea continuă din spațiu este considerată esențială de către experți, deoarece acest exces de căldură modifică radical dinamica atmosferică și poate genera schimbări meteorologice imprevizibile la nivel global.
Schimbarea temperaturii afectează direct și biologia marină, provocând o modificare vizibilă a culorii oceanului, care capătă o nuanță mai albastră. Această transformare reflectă o scădere accentuată a fitoplanctonului, baza rețelei trofice marine, deoarece slăbirea alizeelor împiedică ridicarea nutrienților din apele adânci. Satelitul PACE, lansat în 2024, utilizează instrumentul Ocean Color Instrument pentru a observa reducerea zonelor cu nuanțe verzui și extinderea celor cu tonuri albăstrui în ecosistemul marin.
Josh Willis, cercetător la Jet Propulsion Laboratory al NASA, compară undele Kelvin cu bătăile inimii fenomenului El Niño. El subliniază că, deși impactul este resimțit de aproape toată lumea, observațiile oceanice sunt vitale pentru a înțelege cauzele acestor schimbări. Echipa de la Centrul Goddard pentru Zboruri Spațiale, condusă de Matthew Kehrli, confirmă că utilizarea datelor în timp real oferă o perspectivă uimitoare asupra multitudinii de culori pe care le poate prezenta oceanul în timpul acestor tranziții.
Fenomenul El Niño este un tipar climatic ciclic ce apare, în mod regulat, la intervale de între doi și șapte ani. Acesta este caracterizat prin încălzirea anormală a apelor din zona ecuatorială a Oceanului Pacific, fiind un eveniment natural mult mai rar decât o eclipsă. Deși poate fi comparat cu o furtună, potențialul său de a produce efecte asupra climatului global este mult mai amplu și de o durată mai lungă.