O echipă de cercetători a reușit crearea unor șoareci care au un creier compus, în proporție de aproximativ jumătate din volum, din țesut uman. Acest experiment complex este condus de Sergiu Pașca, profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford, și vizează înțelegerea unor afecțiuni neurologice grave. Scopul principal este dezvoltarea de noi tratamente pentru boli precum schizofrenia, epilepsia, paralizia cerebrală, dizabilitatea intelectuală sau diverse forme de demență.
Pentru a obține acest rezultat, cercetătorii au utilizat o metodă de transplant de celule cerebrale umane, cultivate în laborator, în șoareci modificați genetic. Aceștia din urmă au fost creați astfel încât să se nască fără cortex cerebral sau hipocamp, oferind spațiul necesar dezvoltării țesutului uman. În acest proces, s-au injectat aproximativ 100.000 de celule per procedură, rezultând un volum de aproape patru milioane de celule umane care ocupă jumătate din creierul rozătoarelor.
Procedura permite studenților și medicilor să preleveze celule de la pacienți cu afecțiuni neurologice, să le transforme în laborator în țesut cerebral și să le introducă în animale vii. Sergiu Pașca a subliniat că medicina actuală a rămas în urmă în ramurile psihiatriei și neurologiei, din cauza complexității creierului și a dificultății de a accesa cercetarea directă. Obiectivul este să facă anumite aspecte ale funcționării creierului uman accesibile investigațiilor științifice.
Experimentul a inclus și teste de vulnerabilitate, precum expunerea la un nivel scăzut de oxigen timp de cinci ore, pentru a observa impactul asupra celulelor umane. În cadrul acestor observații, s-au identificat neuroni rari, numiți neuroni von Economo, care sunt printre primii care mor în cazul demenței frontotemporale. Această abordare oferă posibilitatea de a studia modul în care bolile afectează țesutul cerebral uman într-un organism complet.
Deși tehnologia este promisă ca un pas uriaș pentru medicină, ea a generat și controverse etice semnificative în comunitatea științifică. Există temeri legate de posibilitatea ca aceste aglomerări de țesut să dobândească o formă de conștiință sau să simtă durere, precum și îngrijorări privind bunăstarea animalelor. Emily Jackson, de la London School of Economics, a subliniat necesitatea unei monitorizări atente pentru a evalua efectele procedurii asupra rozelor.
În prezent, domeniul organoizilor neuronali este un subiect de interes major în neuroștiințe, reprezentând o metodă de a simula structuri cerebrale complexe. Deși mulți cercetători preferă dezvoltarea unor soluții realizate integral in vitro, modelele de tip xenocortical rămân esențiale pentru înțelegerea dezvoltării naturale. Această abordare poate ajuta la îmbunătățirea modelelor de maturizare a țesutului cerebral în viitor.