În ultimii ani ai regimului condus de Ceaușescu, România a înregistrat un fenomen masiv de emigrație către Republica Federală Germania. Documente publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității arată că, între anii 1987 și 1989, zeci de mii de persoane au încercat să părăsească țara prin căi legale sau prin metode de emigrare clandestină. Această mișcare de masă a reprezentat o presiune constantă asupra regimului comunist înainte de prăbușirea sa.
În perioada 1987-1989, au fost depuse oficial 47.132 de solicitări noi pentru plecarea definitivă în R.F. Germania. Regimul a aprobat 35.486 de plecări, menținând un ritm controlat de aproximativ 12.000 de emigranți pe an. Totuși, situația administrativă era extrem de tensionată, deoarece la 1 septembrie 1989, în curs de soluționare se aflau aproape 90.000 de cereri. Multe dintre aceste dosare erau blocate de mult timp, unele fiind în așteptare încă din anul 1975.
Pentru cei care nu puteau obține pașaport, singura opțiune a fost evaziunea ilegală. Prin refuzul de a se întoarce din călătorii sau tranzit, 5.536 de persoane au rămas ilegal în străinătate. În 1988 s-a înregistrat un vârf de 2.822 de fugari, fapt ce a determinat autoritățile să limiteze drastic vizele turistice. În consecință, în anul 1989 au mai fost aprobate doar 368 de vize turistice, forțând mulți să înfrunte fâșia de graniță sau Dunărea.
Migrația a afectat profund structura socială și profesională a țării. Peste 1.500 de fugari erau muncitori calificați, iar pierderea a 11.455 de astfel de persoane a lăsat fabricile din zone precum Timișoara, Sibiu, Brașov sau Arad fără personal vital. De asemenea, sistemul de învățământ și cel medical au fost vulnerabilizate, având în vedere că 459 de profesori și 238 de cadre medicale superioare au plecat oficial din R.S.R. în acest interval scurt.
Din punct de vedere etnic, sașii și șvabii au format nucleul migrației, dominând atât cererile oficiale, cât și fugile prin fâșie. Etnicii români au reprezentat peste 34% din totalul celor care au rămas ilegal în urma excursiilor și au fost majoritatea celor prinși de grăniceri la graniță. Un aspect surprinzător evidențiat de CNSAS este faptul că peste 1.248 de membri ai Partidului Comunist au profitat de pașapoartele primite pe criterii de loialitate pentru a alege libertatea în străinătate.
Acest exod masiv a avut loc într-un context de implozie socială și demografică profundă în România. În acele perioade, societatea se confrunta cu o scădere a nivelului de trai și cu o gestionare deficitară a resurselor de bază. Documentele de la CNSAS confirmă că, pentru mulți cetățeni, părăsirea Republicii Socialiste România a devenit ultima soluție pentru a obține o viață mai bună în afara dictaturii.