Planta de enset, cunoscută sub denumirea de „arborele împotriva foametei” sau „banana pe steroizi”, reprezintă o resursă strategică ce ar putea ajuta la combaterea foametei și a efectelor schimbărilor climatice. Deși este deja un aliment de bază pentru peste 20 de milioane de oameni, cultivarea sa rămâne concentrată aproape exclusiv într-o zonă restrânsă din Etiopia. Această plantă uriașă ar putea deveni un pilon important în securitatea alimentară globală dacă ar fi extinsă la nivel larg.
Înrudită cu bananierul, enset poate atinge o înălțime de zece metri, însă fructele sale nu sunt comestibile. Consumul se bazează pe pseudotulpina și partea subterană a plantei, care sunt transformate în alimente tradiționale prin procese de mărunțire și fermentare. Din punct de vedere al adaptabilității, biologul James Borrell consideră că această plantă este uimitoare, având un randament ridicat și capacitatea de a rezista în condiții de mediu extrem de dificile.
Potrivit cercetătorilor, aproximativ 60 de plante pot asigura necesarul de hrană pentru o familie de cinci persoane pe parcursul unui an întreg. Un studiu publicat în anul 2021 indică faptul că extinderea suprafețelor cultivate ar putea contribui la hrănirea a până la 111,5 milioane de oameni în plus în Africa subsahariană. James Borrell subliniază că nu există niciun motiv pentru care enset să nu devină o cultură importantă în alte regiuni, similar cu porumbul sau orezul.
Lipsa răspândirii în țările vecine se datorează unor reguli stricte prin care Etiopia controlează transferul internațional de material vegetal. De asemenea, soiurile sălbatice din alte zone ale Africii nu posedă aceleași calități alimentare ca cele cultivate de fermierii etiopieni. James Borrell menționează că Etiopia protejează foarte atent diversitatea sa vegetală extraordinară. Există și dificultăți practice, deoarece recoltarea necesită multă muncă, iar transformarea plantei necesită tehnici dezvoltate local de-a lungul mai multor generații.
Chiar și în Etiopia, suprafețele dedicate acestei plante încep să scadă în anumite zone, deoarece fermierii preferă culturi comerciale precum grâul, porumbul sau cartoful. James Borrell avertizează că agricultura mondială depinde în prezent de un număr relativ mic de culturi, într-un climat tot mai imprevizibil. Această tendință de a abandona ensetul în favoarea culturilor comerciale este considerată o pierdere pentru întreaga lume, nu doar pentru Etiopia.
Securitatea alimentară globală este influențată de diversitatea culturilor utilizate în agricultură, însă dependența de un număr limitat de plante crește vulnerabilitatea în fața schimbărilor climatice. În contextul unei populații mondiale în creștere, capacitatea de a produce mai multă hrană cu un impact minim asupra mediului rămâne o provocare majoră. Extinderea unor culturi rezistente precum enset ar putea oferi o soluție viabilă pentru zonele afectate de instabilitatea climatică.