Ghețarii din Elveția au suferit o reducere masivă, pierzând aproape o cincime din volumul de gheață în doar cinci ani. Conform unui studiu recent, această transformare dramatică a schimbat peisajul alpin, transformând zonele acoperite de gheață în deșerturi stâncoase care seamănă cu peisajele lunare. Datele arată că pierderea totală de gheață din ghețarii țării, calculată începând cu anul 2021, a ajuns la un nivel de 19,4%.
În primele opt luni ale anului 2026, volumul ghețarilor elvețieni a scăzut cu 5,5%. Această scădere a avut loc după o vară marcată de valuri de căldură toride, care a urmat unei ierni caracterizate de o cantitate redusă de zăpadă. Raportul anual de monitorizare indică faptul că nivelul actual de topire se situează la un pas de recordul stabilit anterior în anul 2022, continuând o tendință de degradare constantă.
Matthias Huss, glaciolog la ETH Zürich și autor principal al raportului, subliniază viteza alarmantă a acestui proces. El menționează că, cu doar o generație în urmă, zonele care acum par pustii erau acoperite cu sute de metri de gheață. Cercetătorii au observat dispariția unor ghețari mici și au constatat că grosimea medie a ghețarilor individuali a scăzut cu valori cuprinse între 2,5 metri și 4 metri în cursul anului 2026.
Pe lângă topirea de la suprafață, experții observă prăbușirea ghețarilor din interior. Matthias Huss explică faptul că curenții interni de sub gheață sapă caverne, creând găuri uriașe în interiorul structurii, asemănătoare cu textura unei brânzi. Aceste procese interne fac ca acoperișurile de gheață să se prăbușească, sfâșiind ghețarii și accelerând procesul de retragere mult mai rapid decât ar face-o simpla căldură aplicată la suprafață.
Fenomenul este alimentat de temperaturile ridicate, în condițiile în care Europa se încălzește de două ori mai repede decât media globală. O analiză a MeteoSwiss a indicat faptul că semestrul de vară, între aprilie și septembrie, a fost cel mai cald și cel mai secetos de la începutul înregistrărilor din anul 1864. Factori precum depunerile de praf saharian, care reduc capacitatea zăpezii de a reflecta lumina solară, contribuie și la acest proces.
Schimbările climatice observate în regiunile alpine sunt strâns legate de poluarea cauzată de combustibilii fosili și de distrugerea naturii. Aceste activități au contribuit la emisia a 1,8 trilioane de tone de dioxid de carbon în atmosferă, ducând la încălzirea planetei cu aproximativ 1,4 °C. Efectele de reținere a căldurii sunt particulièrement vizibile în zonele montane, unde modificările structurale ale criosferei sunt extrem de rapide.