Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a publicat, în data de 28 septembrie, documente de arhivă care detaliază fenomenul emigrării românilor către Republica Federală Germania. Datele vizează perioada 1987-1989, reprezentând ultimii ani ai regimului comunist, și evidențiază atât procedurile oficiale de plecare, cât și metodele ilegale utilizate de cetățeni. Documentele arată că zeci de mii de persoane au solicitat plecarea definitivă, în timp ce mii de alte persoane au ales să rămână în străinătate sau au încercat să treacă frontiera prin mijloace neautorizate.
În intervalul de trei ani analizat, au fost depuse oficial 47.132 de cereri pentru emigrarea în Germania, dintre care autoritățile au aprobat 35.486 de plecări. Regimul a menținut un ritm controlat de aproximativ 12.000 de emigranți pe an, cedând parțial presiunilor externe. Totuși, la data de 1 septembrie 1989, existau în curs de soluționare un stoc uriaș de 88.939 de cereri, unele dintre acestea fiind depuse încă din anul 1975 și rămânând blocate în arhive.
Pentru cei care nu obțineau aprobarea oficială, o metodă utilizată pentru a părăsi țara a fost refuzul de a se întoarce din călătoriile turistice sau de tranzit. Între 1987 și 1989, 5.536 de persoane au ales această cale de evaziune, vârful fiind înregistrat în 1988 cu 2.822 de cazuri. Această situație a determinat regimul să blocheze aproape total acordarea vizelor turistice, fapt ce a dus la scăderea numărului celor care nu se mai întorceau din excursii la doar 368 de persoane în primele opt luni ale anului 1989.
O altă metodă de părăsire a țării a fost trecerea ilegală a frontierei prin fâșie sau pe Dunărea. În perioada 1987-1989, 2.243 de persoane au reușit să treacă ilegal granița și să ajungă în Germania, în timp ce 484 de persoane au fost prinse și arestate de grăniceri. Printre cei care au reușit să treacă frontiera, peste 75% au fost bărbați, iar aproximativ jumătate aveau vârste între 19 și 30 de ani, majoritatea fiind muncitori calificați, cu peste 1.500 de persoane.
Etnicii germani, în special sașii și șvabii, au reprezentat nucleul principal al mișcării migratorii către Germania. Aceștia au dominat atât cererile oficiale, cât și numărul de persoane care au plecat ilegal prin fâșie, în total 1.351 de cazuri. Printre cei care au primit aprobarea de a emigra definitiv s-au aflat și persoane cu profil profesional înalt, precum 459 de profesori și 238 de cadre medicale superioare, alături de 11.455 de muncitori calificați care au obținut dreptul de a părăsi România.
La nivel județean, Sibiul a înregistrat cele mai multe dosare blocate, cu 28.658 de cazuri, dar și cel mai mare număr de aprobări, cu 9.968. Timișul a fost pe primul loc la trecerile ilegale reușite, cu 1.138 de cazuri, în timp ce Bucureștiul a ocupat locul al doilea la numărul de persoane care nu s-au mai întors din excursii. Datele CNSAS oferă o imagine de ansamblu asupra presiunii demografice și a dorinței de emigrare sub regimul comunist.