O epavă de submarin încărcată cu zeci de tone de mercur zace la o adâncime de aproximativ 150 de metri, în largul insulei norvegiene Fedje. Submarinul U-864, scufundat în timpul Al Doilea Război Mondial, reprezintă o problemă ecologică majoră pentru Norvegia, având în vedere natura substanțelor toxice transportate. Noi imagini subacvatice recente arată starea de degradare a navei și subliniază urgența gestionării acesteia.
Documentele istorice și o comandă japoneză indică prezența a 1.867 de containere la bord, ceea ce ar putea însemna între 65 și 67 de tone de mercur. Deși datele exacte de încărcare nu au fost păstrate și cantitatea reală nu poate fi stabilită cu certitudine, mercurul este confirmat ca fiind depozitat în epavă. Submarinul a fost distrus pe 9 februarie 1945, după ce a fost lovit de o torpilă lansată de submarinul britanic HMS Venturer.
Epava a fost localizată în anul 2003 de către nava militară norvegiană KNM Tyr, constatându-se că submarinul este rupt în două secțiuni separate. În mai 2025, Administrația Costieră Norvegiană, Kystverket, a efectuat inspecții detaliate folosind vehicule subacvatice telecomandate, camere 4K și tehnologii de fotogrammetrie. Aceste măsurători au permis crearea unui model tridimensional al epavei, care se află parțial îngropată în sedimentele de pe fundul mării.
În timpul unor lucrări desfășurate în 2026, autoritățile au reușit să recupereze 22 de containere, însă aproximativ 80% dintre acestea erau deja avariate. Această situație a dus la scurgerea unei jumătăți de tonă de mercur la țărm, în timp ce o parte din substanță a fost eliberată direct în apă. Această experiență a evidențiat riscurile imense ale unei operațiuni de recuperare la scară largă a încărcăturii toxice.
În prezent, Norvegia se confruntă cu o decizie dificilă între recuperarea totală a substanțelor sau acoperirea definitivă a zonei contaminate. Kystverket a recomandat acoperirea epavei, deoarece o operațiune extinsă ar putea elibera mai mulți poluanți decât ar elimina efectiv. Dacă se alege această variantă, va fi necesară monitorizarea pe termen lung a zonei, în ciuda faptului că testele pe pește și fructe de mare din regiune au indicat până acum niveluri stabile.
Mercurul este un poluant extrem de persistent care nu se descompune biologic și poate rămâne în mediu pentru decenii sau chiar secole. Conform datelor furnizate de agenția de mediu din SUA, EPA, această substanță poate fi eliberată din soluri timp de sute de ani. În ecosistem, microorganismele pot transforma mercurul în metilmercur, o formă de înaltă toxicitate care se acumulează în lanțul trofic, afectând în special populațiile de pești.