Noi descoperiri arheologice efectuate în situl vechiului oraș Troia, situat în nord-vestul Turciei, oferă perspective noi asupra istoriei acestui loc celebru. Cercetătorii au identificat urme care sugerează că așezarea a fost repopulată mult mai rapid după distrugerea sa decât se presupunea anterior. Aceste rezultate, raportate de presa italiană, schimbă modul în care este înțeleasă continuitatea vieții în această regiie istorică după perioada de conflict major.
Echipa de cercetare a identificat o zonă publică ce datează de aproximativ 2800 de ani, fiind vorba despre cea mai veche agoră identificată până în acest moment în zona respectivă. În cadrul lucrărilor, arheologii au descoperit o porțiune dintr-o stradă pavată care făcea legătura între orașul de jos și poarta sudică. Pe lângă aceste structuri, au fost găsite diverse vestigii arhitecturale specifice agorei, precum și o intrare și diverse fragmente de ceramică.
Cercetările, care au fost demarate în anul 2014, sunt desfășurate în colaborare între Ministerul Culturii și Turismului din Turcia și Universitatea Çanakkale Onsekiz Mart. Scopul principal al acestor investigații este de a explica exact ce evenimente au avut loc în oraș după încheierea epocii bronzului, o perioadă situată între anii 1700 și 1200 î.Hr. Obiectele recuperate, precum amfore și fragmente ceramice, pot fi datate în primele etape ale epocii fierului, oferind dovezi concrete despre perioada de activitate.
Până la aceste descoperiri, specialiștii considerau că situl a rămas abandonat timp de câteva secole după distrugerea orașului cauzată de războiul imortalizat de Homer. Se credea că noua populație, reprezentată de grecii eoli, a sosit abia la începutul perioadei arhaice. Însă, profesorul Reyhan Körpe, director adjunct al săpăturilor, susține că locuitorii s-au stabilit la Troia mult mai devreme. Aceștia ar fi construit locuințe la doar 80 sau 90 de ani după căderea orașului.
Noii locuitori ar fi utilizat chiar și zidurile vechiului oraș pentru a-și stabili noile așezări, ceea ce contrazice ipoteza unui abandon prelungit. Această continuitate a așezării arată că situl nu a fost pustiu pentru perioade lungi de timp, așa cum indicau teoriile anterioare. Cercetătorii intenționează să continue săpăturile în anii următori pentru a obține detalii suplimentare despre modul în care era organizată urban această locație și cum s-au desfășurat etapele de după epocii bronzului.
Troia, cunoscută și sub numele de vechiul oraș Ilio, reprezintă un sit de o importanță istorică imensă pentru întreaga umanitate. Din acest motiv, acest loc a fost inclus în patrimoniul mondial al UNESCO încă din anul 1998. Descoperirile actuale aduc un plus de claritate asupra tranziției de la epocii bronzului către epocii fierului, oferind date noi despre reziliența comunităților care au trăit în această zonă strategică a Turciei.