O descoperire recentă realizată de cercetătorii de la Universitatea Griffith schimbă perspectiva asupra istoriei consumului de substanțe psihoactive. Studiul indică faptul că un vânător-culegător din Indonezia utiliza nuci de betel în timpul ultimei ere glaciare, acum aproximativ 25.000 de ani. Această evidență depășește cu mult estimările anterioare, demonstrând că utilizarea acestor substanțe a început mult mai devreme decât se credea în trecut.
Echipa de cercetare a identificat rămășițele a doi indivizi de pe insula Sulawesi, care prezintă un model de uzură dentară neobișnuit de pronunțat. Unul dintre acești culegători datează de acum 25.000-16.000 de ani, iar celălalt de acum 7.600-6.300 de ani. Șanțurile adânci și rotunjite din dinți sugerează că aceștia nu doar mestecau, ci sugeau nucile de beteli întregi pentru a elibera compusul arecolină.
Experimentele efectuate de echipa de cercetare au confirmat că procesul de suge a nucilor este suficient pentru a produce efectul fiziologic dorit. Profesorul Adam Brumm a explicat că, prin scufundarea nucilor de betel în salivă artificială și testarea soluțiilor pe receptori umani clonați, s-a demonstrat că arecolina este eliberată în cantități suficiente pentru a modifica funcționarea creierului. Această substanță induce o stare de alertă și euforie ușoară.
În prezent, nucile de betel sunt considerate a patra cea mai utilizată substanță psihoactivă la nivel global, după alcool, cofeină și nicotină. Deși sunt mai puțin cunoscute în societățile occidentale, ele sunt utilizate intens în regiunea Asia-Pacific. Cercetătorii susțin că utilizarea acestor semințe dure și abrazive ar fi putut servi drept un remediu pentru calmarea durerilor dentare, deși pe termen lung au cauzat probleme grave.
Această uzură extremă a dinților a dus în unele cazuri la expunerea completă a camerei pulpare, provocând dureri intense și riscul de infecții cronice. Profesorul Adam Brumm a menționat că acest comportament a creat un ciclu de utilizare continuă. Practica de a suge nucile de betel a apărut în Sulawesi mult înainte de apariția agriculturii, reprezentând o dovadă că anumite obiceiuri moderne au rădăcini foarte vechi.
În mod tradițional, se considera că oamenii au început să consume substanțe psihoactive abia în perioada neolitică, în urmă cu aproximativ 13.000 de ani. Această nouă descoperire împinge momentul apariției acestor practici cu peste 10.000 de ani în urmă față de teoriile acceptate anterior. Studiul subliniază că comportamentele legate de consumul de substanțe au fost prezente mult mai devreme în istoria umană.