O echipă de cercetători a identificat în nord-vestul Tibetului probe de gheață care ar putea avea o vechime de peste 128.000 de ani. Această descoperire este extrem de importantă deoarece permite accesul la informații despre clima Pământului din perioada ultimei ere glaciare. Datele extrase din această regiune sunt mult mai vechi decât se estima anterior, oferind o perspectivă nouă asupra condițiilor de mediu care au existat în trecutul îndepărtat al planetei.
Analiza a fost realizată pe baza unor probe de gheață colectate din Platoul Guliya în două etape distincte, în anii 1992 și 2015. Deși recoltarea acestor mostre a avut loc la o distanță de 23 de ani, rezultatele au indicat modele foarte asemănătoare între cele două seturi. Această consistență a datelor le oferă specialiștilor o încredere sporită în faptul că straturile de gheață au reușit să păstreze integritatea informațiilor climatice de-a lungul mileniilor.
Pentru a înțelege temperaturile și condițiile de mediu de acum zeci de mii de ani, experții s-au concentrat pe analiza izotopilor de oxigen din gheață. Acești izotopi acționează ca niște urme chimice ale climei trecute. În procesul de datare, echipa a utilizat forme radioactive de beriliu și clor, care se schimbă într-un ritm cunoscut, servind drept repere esențiale pentru stabilirea vârstei exacte a ghețarului de munte.
Un indiciu crucial a fost identificarea urmelor unui eveniment petrecut acum peste 41.000 de ani, când câmpul magnetic al Pământului a suferit o schimbare puternică. Acest episod a lăsat semne chimice specifice în straturile de gheață, care pot fi recunoscute de cercetători. Pentru validare, aceste rezultate au fost comparate cu informațiile găsite în peșteri din apropiere, unde există alte dovezi despre climatul din trecut.
Această descoperire este considerată rară, deoarece provine de la un ghețar de munte și nu din zonele clasice precum Antarctica sau Groenlanda. În alte regiuni montane, de exemplu Huascaran, înregistrările cunoscute nu depășesc aproximativ 30.000 de ani. Înainte de această cercetare, se estima că gheața de la Guliya are o vechime de cel mult 12.000 de ani, însă noile probe demonstrează că o parte din ea a supraviețuit încă din ultima eră glaciară.
Studiul acestor straturi glaciare este vital pentru înțelegerea ciclurilor naturale ale planetei. În general, glaciologii folosesc probele de gheață pentru a reconstrui istoricul atmosferic, deoarece bulele de aer și compoziția chimică a gheții acționează ca o arhivă naturală. În cazul regiunii Tibet, aceste date ajută la completarea golurilor de informații despre modul în care sistemele climatice globale au reacționat în perioadele de schimbări majore.