O cercetare recentă publicată pe platforma bioRxiv indică faptul că trei specii de primate ar putea utiliza structuri gramaticale complexe în comunicarea lor prin vocalizări. Studiul, citat de Science Alert, arată că marmoseta comună (Callithrix jacchus), maimuța colobus măslinie (Procolobus verus) și bonobo (Pan paniscus) prezintă tipare care seamănă cu gramatica recursivă supraregulată. Această descoperire ar putea schimba radical modul în care oamenii înțeleg evoluția limbajului și diferențele dintre specii.
Lingvistul Remo Nitschke, de la Universitatea din Zürich, împreună cu echipa sa de cercetători, a afirmat că animalele generează secvențe de sunete care pot fi descrise prin gramatici recursive supraregulate. Această constatare sugerează că vocalizările acestor primate prezintă mai multe asemănări cu limbajul uman decât se credea anterior. Cercetătorii subliniază că aceste rezultate ar putea pune sub semnul întrebării ideea conform căreia sintaxa a reprezentat tranziția majoră în evoluția hominizilor.
Pentru a analiza aceste comunicări, echipa a utilizat metode matematice avansate, deoarece sensul componentelor vocale ale primatelor nu este cunoscut. Au fost create două modele matematice diferite, testate inițial pe înregistrări audio realizate cu oameni pentru a confirma fiabilitatea lor. Unul dintre modele a analizat succesiuni liniare de sunete, cunoscută sub numele de gramatică regulată probabilistică, în timp ce celălalt a luat în calcul ierarhiile de tip „înglobate”.
Al doilea model, numit gramatică probabilistică independentă de context, a fost esențial pentru identificarea structurilor ierarhice complexe. Rezultatele aplicate vocalizărilor primatelor au indicat prezența elementelor asociate cu gramatica supraregulată, o structură considerată până acum specifică oamenilor. Totuși, autorii studiului avertizează că este prea devreme pentru a confirma cu certitudine utilizarea gramaticii, deoarece datele se bazează pe probabilități și seturi de date relativ mici.
O altă posibilitate menționată de cercetători este ca aceste grupări de sunete să reflecte o structură pur formală, similară cu sintaxa muzicii sau a cântecului. Pentru a face o distincție clară între comunicarea gramaticală și structura muzicală, sunt necesare cercetări suplimentare pe volume mai mari de date. În prezent, perspectiva tradițională privind evoluția limbajului trebuie revizuită, deoarece bariera dintre comunicarea primatelor și cea umană pare să fie mai puțin pronunțată.
În domeniul lingvisticii evolutive, conceptul de gramatică recursivă a fost utilizat de decenii pentru a defini limitele dintre inteligența animală și cea umană. Această capacitate de a introduce structuri într-alte structuri este considerată motorul principal al complexității limbajului uman. Dacă studiul de la Universitatea din Zürich se confirmă, paradigma actuală despre modul în care s-a dezvoltat capacitatea de a comunica prin sintaxă va trebui complet rescrisă.