Un tumul funerar siberian care aparține civilizației sciților oferă cea mai veche dovadă cunoscută despre utilizarea canabisului în scopuri psihoactive. Descoperirea a fost făcută într-o structură monumentală situată în Valea Uyuk, într-o zonă izolată a Republicii Tuva din Rusia. Obiectele funerare și resturile umane găsite în acest mormânt datând de aproximativ 2.800 de ani, oferind detalii noi despre ritualurile acestor popoare nomade.
Cercetătorii au identificat peste 1.400 de semințe de canabis în interiorul tumulului, folosind tehnici de datare științifică pentru a stabili că acestea provin de la începutul secolului al VIII-lea î.Hr. Pe lângă semințe, analiza chimică a unor șuvițe de păr prelevate de la rămășițele pământești din camera funerară centrală a confirmat prezența THC-ului și a canabinolului. Aceste substanțe indică faptul că planta a fost consumată de persoanele înmormântate acolo.
Structura funerară, care are un diametru de aproximativ 140 de metri, a fost construită din bușteni de larice și argilă, fiind protejată de mii de tone de piatră. În interiorul acestui ansamblu, echipa de cercetare a găsit obiecte de aur și piese realizate în stil animalier scitic. Gino Caspari, coordonatorul studiului de la Universitatea Berna și Institutul Max Planck pentru Geoantropologie, a subliniat că conservarea resturilor vegetale și a țesuturilor moi este un fenomen extrem de rar.
În cadrul sitului au fost descoperite și urme ale unor ritualuri complexe, inclusiv sacrificii de animale și, cel mai probabil, de oameni. Gino Caspari a explicat că pe suprafața tumulului ar fi putut avea loc sacrificii de cai și de oameni, sub forma unei „cavalcade spectrale”. Această descriere pare să confirme anumite observații istorice făcute de Herodot despre popoarele din stepă, care anterior erau considerate de mulți cercetători drept fiind pur fantastice.
Analiza ADN-ului extras din semințele descoperite a rezultat într-un material foarte bine conservat, fiind vorba despre cel mai vechi ADN de canabis cunoscut până în prezent. Această descoperire ar putea permite rescrierea parțială a istoriei privind domesticirea acestei plante. Deși nu se poate stabili exact modul de consum, cercetătorii consideră că, pe baza vestigiilor din regiune, este foarte probabil ca substanța să fi fost inhalată de către utilizatori.
Civilizația scitică, despre care se știe că era formată din popoare nomade din stepa eurasiatică, era recunoscută pentru măiestria în prelucrarea aurului și în luptele călare. Acești oameni au avut contacte comerciale și culturale cu alte societăți dezvoltate, inclusiv cu Grecia Antică. Studiile arheologice recente asupra tumulilor din Siberia continuă să ofere perspective noi asupra modului în care aceste culturi își gestionau ritualurile și resursele vegetale.