Arheologii au descoperit într-un sit arheologic de 125.000 de ani, situat pe malul unui lac străvechi din Arabia Saudită, ceea ce ar putea reprezenta cele mai vechi arme otrăvite din lume. Uneltele din piatră găsite în zona ‘Uruq Aljelibah au prezentat urme ale unor substanțe provenite de la un arbore otrăvitor, fiind folosite probabil pentru vânătoarea animalelor mari. Această descoperire, publicată în revista Science, sugerează o complexitate tehnologică remarcabilă a primilor oameni moderni.
Cercetătorii au identificat reziduuri chimice asociate cu arborele Acokanthera schimperi pe mai multe vârfuri din piatră. Această plantă, originară din estul și centrul Africii, precum și din sudul Peninsulei Arabice, este cunoscută pentru toxinele sale care pot paraliza sau ucide prada. Deși nu s-a demonstrat exact modul de preparare a otrăvii, descoperirea este considerată o dovadă potențială a utilizării armelor de vânătoare otrăvite, fiind mult mai veche decât vârfurile de săgeți identificate recent în Africa de Sud.
Situl arheologic se află în regiunea Rub’ al Khali, cunoscută sub numele de „Cartierul Gol”, un deșert extrem de arid și fierbinte. Totuși, datele arată că în trecut în această zonă exista un lac cu apă dulce, cu o suprafață de aproximativ 340 de kilometri pătrați și o adâncime de până la 29 de metri. Fosilele descoperite sugerează că acest peisaj susținea o diversitate bogată de plante și animale, inclusiv hipopotami, bivoli, struți și cămile.
În cadrul investigației au fost recuperate peste 5.500 de artefacte din piatră, alături de urme de materiale vegetale precum fibre, rășini și lemn. Analiza microscopică a vârfurilor din piatră a indicat prezența unor urme de țesut animal, ceea ce confirmă utilizarea lor pentru vânătoare. Distribuția acestor unelte corespundea grupurilor de oase de animale, sugerând că malul lacului era un loc central pentru vânătoare și pentru prelucrarea vânatului de către populațiile de atunci.
Echipa de cercetare, care include experți de la Institutul Max Planck de Geoantropologie și Universitatea Griffith, consideră că situl ilustrează schimbările dramatice ale climei globale. Deși nu au fost găsite rămășițe umane, cercetătorii estimează că situl a fost ocupat de Homo sapiens, care foloseau resursele din zonă într-un mod sofisticat. Această descoperire subliniază faptul că primii oameni nu doar fabricau unelte simple, ci combinau piatra cu lemnul, fibrele și substanțele toxice.
Peninsula Arabică a servit drept un coridor de migrație esențial între Africa și restul Asiei pentru speciile umane. Perioadele de precipitații abundente au transformat aceste teritorii aride în habitate bogate în resurse, permițând deplasările și stabilirea unor așezări. Aceste evenimente climatice au creat coridoare de migrație care au facilitat răspândirea umană pe glob, transformând regiuni ostile în zone de locuire sustenabile.