O descoperire arheologică recentă schimbă perspectiva asupra istoriei consumului de substanțe psihoactive de către oameni. Cercetătorii au identificat dovezi că utilizarea nucelor de betel a început cu mii de ani mai devreme decât se estimase anterior. Această practică, care este încă foarte răspândită în prezent, pare să fi început în perioada în care oamenii erau încă vânătorii-culegători nomazi, mult înainte de stabilirea agriculturii.
Nuca de betel provine de la fructul palmierului areca și este considerată a patra cea mai utilizată substanță psihoactivă la nivel global, după cofeină, alcool și nicotină. În prezent, aproximativ 1 din 10 persoane din lume utilizează această substanță, în special în regiunile din Asia și Pacific. Pentru a activa compusul arecolina, utilizatorii mestecă nuca de betel împreună cu var stins, cunoscut și sub numele de hidroxid de calciu.
Reacția chimică declanșată de hidroxidul de calciu accelerează absorbția arecolinei în fluxul sanguin, oferind utilizatorilor o stare de alertă sporită și o ușoară euforie. Adam Brumm, profesor de arheologie la Centrul Australian de Cercetare pentru Evoluția Umană din cadrul Universității Griffith, explică faptul că, anterior, se credea că tradițiile de consum au apărut acum circa 13.000 de ani. Această dată era legată de tranziția de la nomadism la viața de fermier.
Înainte de aceste noi date, se estima că în Asia de Sud-Est mestecarea nucilor de betel avea loc de doar 4.000 de ani. Echipa coordonată de Adam Brumm a însă descoperit dovezi care indică faptul că vânătorii preistorici sugeau nucă de betel între 25.000 și 16.000 de ani. Această practică ar putea fi cel mai vechi exemplu cunoscut de consum de droguri în istoria umană, evoluând ulterior în forma de mestecare actuală.
Istoria consumului de substanțe a fost adesea legată de marile schimbări de civilizație, precum în timpul Revoluției Neolitice. În acea perioadă, în zona actualului Israel, fermierii au început să producă bere din orz. Totuși, noile descoperiri sugerează că utilizarea nucelor de betel a precedat aceste momente de stabilizare a comunităților, existând în mod constant în rândul grupurilor de vânătorii-culegători de mult înainte de domesticierea plantelor.
Această evoluție a consumului de substanțe psihoactive reflectă modul în care comportamentele umane au fost prezente și în perioadele de migrație și nomadism. În timp ce agricultura a permis dezvoltarea unor tradiții noi, precum producția de bere, utilizarea nucelor de betel a fost deja o practică stabilită de mii de ani. Această continuitate arată că interacțiunea cu plantele cu efecte psihoactive a fost mult mai veche decât procesul de sedentarizare a oamenilor.