Transformarea spectaculoasă a Chinei a început prin încheierea unei perioade de violență politică și distrugeri masive. La 6 octombrie 1976, la Beijing, au fost arestați patru lideri radicali ai Partidului Comunist Chinez, printre care se număra Jiang Qing, văduva lui Mao Zedong. Această acțiune a pus capăt Revoluției culturale, o etapă marcată de epurări și confruntări violente care au devastat țara.
Revoluția culturală, lansată de Mao Zedong în 1966, a vizat eliminarea influențelor capitaliste, dar s-a transformat într-o luptă pentru putere. Gărzile Roșii au atacat profesori și funcționari, iar școlile și templele au fost distruse în procesul de persecuție. Estimările privind numărul victimelor variază de la sute de mii la milioane de oameni, lăsând în urmă o economie afectată și un patrimoniu cultural devastat.
Schimbarea de direcție a avut loc prin procesul de „reformă și deschidere” început în 1978, sub influența lui Deng Xiaoping. Autoritățile au introdus mecanisme de piață, au reformat agricultura și au creat zone economice speciale pentru a încuraja investițiile străine. Deși economia s-a modernizat, Partidul Comunist a menținut controlul politic centralizat, creând un model specific de dezvoltare economică sub supraveghere politică.
Rezultatele acestor politici au fost masive, conform datelor Băncii Mondiale, cu o creștere medie anuală a PIB-ului de peste 9% de la 1978. Peste 800 de milioane de oameni au ieșit din sărăcia extremă, iar integrarea în Organizația Mondială a Comerțului în 2001 a consolidat statutul de „fabrică a lumii”. China a trecut de la o platformă industrială la un centru global de comerț și tehnologie.
Xi Jinping a preluat conducerea Partidului Comunist Chinez în 2012, moștenind deja o economie transformată de deceniile anterioare. Sub mandatul său, Beijingul a mutat accentul pe tehnologie avansată, energie verde și industrii strategice, precum producția de vehicule electrice și baterii. Totuși, ritmul de creștere este în scădere, FMI estimând pentru China o creștere de aproximativ 4,5% în anul 2026.
În prezent, China se confruntă cu provocări economice mature, diferite de haosul din anii 1970. FMI atrage atenția asupra consumului intern slab, a crizei din sectorul imobiliar, a datoriilor ridicate și a îmbătrânirii populației. Pentru a menține dezvoltarea, țara trebuie să găsească noi surse de creștere, deoarece nu mai poate conta exclusiv pe forța de muncă ieftină și pe exporturile masive.