În anul 539 î.Hr., orașul Babilon, capitală renumită pentru bogăția și templele sale impresionante, a fost cucerit de Cirus al II-lea. Acest lider, cunoscut în istorie sub numele de Cirus cel Mare, a fost întemeietorul Imperiului Persan Ahemenid. Evenimentul a pus capăt independenței Imperiului Neo-Babilonian și a schimbat echilibrul de putere în Orientul Apropiat. Cucerirea a deschis calea către formarea unuia dintre cele mai întinse imperii ale Antichității, transformând radical regiunea.
Babilonul era un centru vital de putere politică, economică și culturală, situat strategic pe fluviul Eufrat. Sub conducători precum Nabopolassar și Nabucodonosor al II-lea, regatul se extinsese semnificativ după prăbușirea Imperiului Asirian. Orașul era protejat de ziduri masive și găzduia complexe monumentale, precum templul lui Marduk, zeul protector. Totuși, la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr., stabilitatea acestui centru important a fost amenințată de ascensiunea rapidă a regatului persan condus de Cirus.
Domnia ultimului rege babilonian, Nabonid, a fost marcată de tensiuni religioase și politice majore. Nabonid a manifestat un interes neobișnuit pentru zeul lunar Sin, fapt ce a creat conflicte cu preoții dedicați lui Marduk. În plus, absența sa prelungită din capitală, petrecută în oaza Tayma din Arabia, a slăbit autoritatea regală. În acest context de instabilitate, armata persană, deja experimentată după victorii în Lidia și împotriva mezilor, a devenit o forță decisivă.
Campania militară s-a desfășurat rapid, începând cu victoria persanilor la Opis, un oraș situat lângă fluviul Tigru. După această înfrângere, orașul Sippar a fost ocupat fără lupte, iar Nabonid a fugit. Generalul Gobrias a jucat un rol important în ocuparea Babilonului, însă orașul nu a fost distrus printr-un asediu lung. Cronicile babiloniene sugerează că intrarea trupelor persane nu a dus la o distrugere generală, permițând continuarea vieții religioase în oraș.
Cirus a folosit o strategie de legitimare a domniei prin respectarea tradițiilor locale, așa cum arată inscripțiile de pe Cilindrul lui Cirus. Acest obiect de lut, păstrat la British Museum, îl prezintă pe rege ca pe un protector al ordinii, ales de Marduk. În loc să impună forța, el a prezentat Babilonul ca pe un centru pe care îl restaurează, nu pe unul pe care îl distruge. Această abordare i-a permis să integreze diverse populații și elite în noua structură imperială.
Cucerirea a consolidat transformarea regatului persan într-un imperiu vast, care avea să cuprindă teritorii de la Asia Centrală până în Egipt. Prin preluarea Babilonului, Cirus a moștenit o administrație complexă și rute comerciale esențiale. Un efect important a fost schimbarea politicii față de comunitățile deportate, un aspect menționat și în tradiția biblică. Astfel, victoria din 539 î.Hr. a marcat trecerea de la o epocă la alta în istoria Orientului Apropiat.