Criza hidrologică de pe Dunărea, care a început în luna iulie, ar putea avea o durată neașteptată, întinzându-se până la începutul anului 2027 sau chiar mai mult. Cercetătorul Mihai Adamescu avertizează că episoadele caracterizate prin debite extrem de mici vor deveni tot mai frecvente în viitor. Această situație este considerată un „nou normal” în contextul schimbărilor climatice globale, afectând direct transporturile, economia și integritatea ecosistemelor naturale din regiune.
Datele hidrologice recente indică o situație critică, debitul Dunării la intrarea în țară fiind de doar 1.200 mc/s. Această valoare este de peste trei ori sub media obișnuită pentru luna octombrie, care este de 3.900 mc/s. Mihai Adamescu, cercetător științific principal la Universitatea din București, explică faptul că o revenire rapidă depinde de ploi extrem de puternice în tot bazinul Dunării sau de ninsori masive în Alpi și Carpați, care să asigure stocarea apei pentru primăvară.
Intervenția umană prin construirea de diguri și transformarea luncilor inundabile în terenuri agricole a agravat vulnerabilitatea sistemului. Cercetătorul subliniază că reducerea zonelor umede a fost o eroare pe termen lung, deoarece luncile au rolul de a atenua undele de viitură și de a menține apa în sistem. În prezent, aproximativ 80% din lunca Dunării a dispărut, fiind înlocuită de agricultură, ceea ce duce la pierderea capacității de retenție a nutrienților și la scăderea populațiilor de pești.
Impactul asupra mediului se extinde și asupra Deltei Dunării, care devine „flămândă” din cauza lipsei sedimentelor. Barajele și digurile construite pe Dunăre și pe afluenții săi au redus cantitatea de materiale transportate de apă, provocând eroziunea litoralului românesc. Pe lângă degradarea ecosistemelor, transportatorii de pe Dunăre suferă pierderi financiare deoarece barjele nu mai pot fi încărcate la capacitate maximă, iar sectorul energiei, inclusiv centrala de la Cernavodă, se confruntă cu dificultăți legate de sistemele de răcire.
Efectele economice vor fi resimțite și în sectorul turismului, în special în zona Deltei, unde scăderea debitului și dispariția speciilor de pești vor reduce numărul de turiști. Mihai Adamescu menționează că nu se pot aduce mai multă apă prin simpla modificare a unui braț al râului sau prin dragare, atunci când resursele sunt insuficiente. Situația necesită măsuri inteligente, având în vedere că transformarea zonelor umede în sisteme terestre este un proces în accelerare.
Fenomenul de scădere a debitului râurilor este strâns legat de dinamica hidrologică a întregului bazin european. În mod normal, Dunărea prezintă două viituri principale, una de primăvară, cauzată de topirea zăpezilor, și una de toamnă. În prezent, lipsa ninsurilor și a precipitațiilor constante face ca regimul de curgere să depindă exclusiv de ploi, ceea ce destabilizează atât transportul fluvial, cât și funcționarea infrastructurilor de energie nucleară și hidroelectrică.