Înalta Curte de Justiție din La Rioja a dispus că o concediere disciplinară aplicată unei asistente medicale a fost nejustificată, obligând compania de asigurări medicale implicată să ia măsuri de reintegrare sau să plătească despăgubiri de 62.598 de euro. Decizia instanței vine după ce angajata a fost demisă pentru absența de la o ședință clinică și pentru că a menționat lipsa de personal într-un e-mail. Judecătorii au considerat că aceste acțiuni nu reprezintă abateri suficient de grave pentru a justifica încetarea raportului de muncă.
Procedura disciplinară a fost inițiată de companie la 11 decembrie 2024, iar la scurt timp, angajata a fost anunțată că este concediată pentru abateri foarte grave, conform articolului 70.3.m din Contractul Colectiv de Muncă. Angajatorii au invocat o atitudine conflictuală constantă față de superiori și o lipsă de disciplină la locul de muncă. Totuși, instanța a subliniat faptul că femeia lucra pentru această companie încă de la anul 2007, având o vechime de aproape 18 ani fără nicio sancțiune, mustrare sau avertisment anterior.
Conflictul a început la sfârșitul lunii octombrie, în timpul unei ședințe clinice, când asistenta a avut o dezbatere cu coordonatorul medical privind criteriile de aplicare pentru un pacient în concediu medical care dorea să călătorească în străinătate. După ce discuția a degenerat și i s-a cerut să părăsească videoconferința, asistenta a declarat că nu va mai participa la astfel de întâlniri. Ulterior, la două săptămâni, ea nu a mai participat la următoarea ședință programată, fapt care a servit drept argument pentru demitere.
Compania a folosit și un e-mail trimis către un angajat al FREMAP ca dovadă a comportamentului neadecvat, în care asistenta explica faptul că lipsa de personal îngreunează îndeplinirea sarcinilor, adăugând că „îmi pare rău, dar sunt doar asistentă medicală”. Deși o instanță de primă instanță considerase inițial concedierea ca fiind justificată, Înalta Curte de Justiție din La Rioja a criticat această decizie, menționând că instanța de jos s-a bazat pe fapte care nu apăreau în notificarea oficială de concediere.
În analiza apelului, instanța superioară a stabilit că absența de la ședința din 14 noiembrie nu a fost o încălcare gravă, deoarece compania nu îi transmisesese angajatei un ordin „specific, precis și clar”. Referitor la e-mailul trimis pe 29 octombrie, curtea a observat că asistenta nu a refuzat documentele, ci a justificat întârzierile prin necesitatea de a prioritiza îngrijirea pacienților din cauza deficitului de personal. Aceste fapte puteau fi sancționate, dar nu puteau duce la concediere, conform principiului proporționalității.
În sistemele juridice europene, deciziile privind protecția angajaților cu vechime mare se bazează adesea pe evaluarea consecvenței comportamentului pe parcursul anilor. În cazurile de concedieri disciplinare, instanțele verifică dacă sancțiunea aplicată este proporțională cu abaterea comisă și dacă procedurile de notificare au respectat strict prevederile din Contractul Colectiv de Muncă sau statutul intern al companiei.