La patruzeci de ani de la unul dintre cele mai grave dezastre nucleare din istorie, zona de excludere din Cernobîl s-a transformat într-o rezervație naturală neașteptată. Un nou studiu documentează faptul că animalele sălbatice prosperă în acest teritoriu din nordul Ucrainei, deși nivelul de radiații rămâne ridicat. Fenomenul a surprins cercetătorii, deoarece nimeni nu a anticipat că o zonă interzisă accesului oamenilor poate deveni un sanctuar pentru fauna locală.
Cercetarea, publicată în Proceedings of the Royal Society B, a evidențiat prezența unui număr impresionant de animale de talie mare pe o suprafață de 2.600 de kilometri pătrați. Printre cele 13 specii sălbatice identificate se numără lupi, urși bruni, râși euroasiatici, elani, cai Przewalski, mistreți și cerbi roșii. Aceste animale trăiesc la maxim într-unul dintre cele mai radioactive locuri de pe Pământ, ocupând un spațiu care a fost restricționat încă de la explozia reactorului nuclear din 1986.
Studiul a fost condus de ecologista Svitlana Kudrenko de la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg, folosind camere de supraveghere ascunse între anii 2020 și 2021. Din totalul de 31.200 de observații de animale înregistrate pe o suprafață de 60.000 de kilometri pătrați, aproape 20.000 au fost realizate chiar în rezervația de la Cernobîl. Datele arată că numărul animalelor scade semnificativ în rezervațiile izolate și scade dramatic în zonele care nu sunt protejate.
Concluzia cercetătorilor este că variabila cheie nu a fost nivelul radiațiilor, ci absența oamenilor. Autorii susțin că adevăratul motiv pentru care fauna prosperă este faptul că oamenii nu mai sunt acolo pentru a le face rău. Elanii, de exemplu, s-au dovedit a fi extrem de sensibili la prezența umană, numărul lor scăzând vizibil de fiecare dată când cercetătorii intrau în zonă. Rezervațiile mai întinse și mai bine conectate, cu acces restricționat, prezintă o diversitate mult mai ridicată.
Deși Ucraina a înființat oficial Rezervația de Radiații și Biosferă Ecologică de la Cernobîl în anul 2016, cercetătorii bănuiau de mult că lipsa activității umane este mai benefică decât orice program de conservare. Studiul nu a urmărit efectele radiațiilor asupra animalelor, ci a evidențiat ce se întâmplă cu fauna când oamenii pleacă. Rezultatul arată că animalele se descurcă extrem de bine într-o zonă neutră radioactivă, preferând acest mediu în locul celor populate de oameni.
Din cauza invaziei Rusiei în Ucraina din 2022, accesul în regiune a devenit mult mai dificil, ceea ce a dus la suspendarea cercetărilor ulterioare. Zona de excludere rămâne însă un studiu de caz accidental privind modul în care lumea naturală funcționează fără intervenția umană. Acest teritoriu de 2.600 de kilometri pătrați continuă să demonstreze impactul major pe care activitatea umană îl are asupra ecosistemelor sălbatice.