O echipă de cercetători de la Universitatea Warwick a descoperit că piticile albe, care sunt nucleele dense rămase după moartea unei stele, pot prezenta o gamă de culori mult mai variată decât se credea anterior. Studiul sugerează că aceste rămășițe stelare pot străluci în nuanțe de verde, roz, albastru, galben sau violet. Această descoperire schimbă percepția asupra modului în care funcționează culorile în Univers, demonstrând că aceste obiecte cosmice nu sunt doar simple corpuri termice uniforme.
În mod tradițional, astrofizicienii considerau că culoarea unei stele este determinată strict de temperatura sa, similar cu modul în care fierul se încălzește. Stelele reci apar portocalii, cele precum Soarele sunt albe, iar cele mai calde strălucesc într-un albastru pal. Totuși, noile cercetări arată că densitatea extremă a piticilor albe permite unor elemente precum carbonul, calciul și sodiul să interacționeze cu plasma de heliu. Acest proces schimbă modul în care lumina este absorbită, generând culori neașteptate.
Prima stea cu o nuanță verde identificată este pitica albă WD J1330+6435, aflată la aproximativ 326 de ani-lumină de Pământ. Această stea rece a început să devoreze material stâncos de la o planetă companion, un proces care i-a îmbogățit atmosfera cu litiu, calciu și sodiu. Mark Hollands, cercetătorul principal de la Universitatea Warwick, explică faptul că urmele de sodiu absorb partea portocalie a spectrului luminos. Acest fenomen lasă în urmă o strălucire verde stranie, care pare desprinsă din domeniul science fiction.
Echipa a observat și alte fenomene cromatice spectaculoase, precum cazul piticii albe WD J1011+2845, situată la doar 48 de ani-lumină de Pământ. Această stea prezintă o nuanță de roz-somon intensă, cauzată de carbonul transportat de o zonă de convecție profundă de la mieul stelei către suprafață. De asemenea, compoziția chimică poate dicta alte culori: piticile albe cu conținut ridicat de carbon pot fi roz sau violet, în timp ce cele care acumulează resturi de asteroizi pot deveni galbene.
În ciuda acestor variații, majoritatea piticilor albe rămân albe. Analiza unei populații de 151 de pitici albi situați la aproximativ 65 de ani-lumină de Pământ a arătat că doar cinci dintre aceștia au culori neobișnuite. Boris Gensike, de la Universitatea Warwick, a precizat că, deși o singură stea din 30 poate avea o culoare ciudată, la nivelul întregului Univers, acest număr reprezintă totuși o cantitate imensă de obiecte cu aspecte neașteptate. O pitică albă medie rămâne, în esență, albă.
În astronomie, clasificarea culorilor stelare este esențială pentru înțelegerea evoluției acestora. Piticile albe reprezintă etapa finală a vieții unor stele cu masă similară cu Soarele, după ce acestea își epuizează combustibilul nuclear și își pierd straturile exterioare. Procesul de transformare dintr-o gigantă roșie într-un nucleu dens și fierbinte este un punct critic în ciclul de viață al unei stele, determinând modul în care aceasta interacționează cu mediul din sistemul său solar.