Un nou studiu de cercetare a evidențiat o legătură directă între dimensiunea corporală a câinilor și viteza cu care celulele lor îmbătrânesc. Rezultatele indică faptul că rasele de talie mare, precum Dogul german, tind să aibă o durată de viață mai scurtă comparativ cu rasele mici, precum Chihuahua. Această diferență nu este doar una de vârstă cronologică, ci reflectă o schimbare profundă la nivelul ADN-ului pe măsură ce animalele înaintează în vârstă.
Cercetătorii au analizat 1.640 de profiluri de metilare a ADN-ului, extrase din probe de sânge prelevate de la 894 de câini de companie din diverse rase. Această metodă a permis crearea unui ceas epigenetic capabil să estimeze vârsta unui câine cu o marjă de eroare de mai puțin de un an. Studiul a demonstrat că exemplarele de talie mare și masculii prezintă semne vizibile de îmbătrânire moleculară accelerată în raport cu vârsta lor reală.
Noah Snyder-Mackler, profesor la Facultatea de Științe ale Vieții și la Centrul pentru Evoluție și Medicină din cadrul Universității de Stat din Arizona, explică faptul că procesul de îmbătrânire este mai rapid în anumite regiuni ale genomului. Mai exact, metilarea ADN-ului pare să se degradeze mai repede, ceea ce duce la pierderea controlului asupra „genelor săritoare”. Aceste elemente, numite și elemente transpozabile, pot deveni active și pot cauza instabilitate genomică sau cancer.
Analiza a relevat, de asemenea, diferențe biologice între sexe, localizate în principal pe cromozomul X. La masculi, elementele LINE1 au prezentat un grad mai ridicat de metilare, un fenomen separat de cel legat de talia animalelor. Noah Snyder-Mackler a menționat că acest aspect reprezintă un mecanism biologic distinct, care necesită investigații suplimentare pentru a înțelege exact cum influențează sănătatea și longevitatea masculilor în comparație cu femelelor.
Se crede că acest compromis între dimensiunea mare și longevitate este o consecință a selecției artificiale efectuate de oameni. Prin creșterea selectivă pentru vânătoare, pază sau mânarea turmelor, oamenii au favorizat dezvoltarea rapidă și dimensiuni mari la maturitate. Această accelerare a creșterii poate genera costuri biologice semnificative la vârsta înaintată, deoarece procesul de îmbătrânire moleculară este comprimat pe parcursul perioadei de vârstă adultă.
În biologia animalelor, există adesea o corelație între mărime și longevitate, însă aceasta variază în funcție de specie. În cazul mamiferelor, speciile mari, precum elefanții, trăiesc de obicei mult mai mult decât speciile mici, cum sunt șoarecii. Totuși, în cadrul aceleiași specii, precum la câini, acest model se inversează, rasele mari având o traiectorie de îmbătrânire mult mai accelerată la nivelul celular.