O analiză recentă a efectuată de cercetători asupra a 50 de experiențe la limita morții a scos la iveală un tipar surprinzător de structurat. În ciuda faptului că relatările participanților sunt extrem de variate și adesea bizare, studiul a demonstrat că geometria acestor viziuni se încadrează în patru categorii principale. Cercetătorii s-au concentrat pe analiza formei spațiului în care acești oameni au raportat că s-au aflat, solicitând participanților să fragmenteze experiența în etape și să reprezinte grafic fiecare spațiu amintit.
În cadrul cercetării, s-a observat o legătură strânsă între geometria spațiului și modul în care sunt percepute culorile. Participanții care au descris traversarea unor spații conice, inclusiv celebrul tunel de lumină, au fost mult mai predispusi să raporteze viziuni în alb-negru. Din cele 28 de spații conice reconstruite, 22 au fost descrise ca fiind lipsite de culoare. Pe de altă parte, cei care au văzut arcade sau spații curbate au raportat aproape întotdeauna prezența unor culori vii, cu 27 de cazuri din cele 31 de spații largi și curbate.
Echipele de cercetare au identificat similitudini între aceste experiențe și anumite tulburări vizuale sau fenomene fiziologice bine cunoscute. De exemplu, fenomenul de „vedere în tunel” descris de mulți poate fi comparat cu restrângerea câmpului vizual cauzată de o cantitate insuficientă de oxigen care ajunge la ochi sau la creier. De asemenea, spațiile vaste ar putea fi legate de „efectul Ganzfeld”, un proces prin care creierul generează halucinații vii atunci când este expus unui câmp vizual lipsit de detalii, încercând să compenseze absența informațiilor.
Deși studiul oferă perspective noi, cercetătorii subliniază că aceste asemănări nu reprezintă o dovadă certă a cauzei exacte a viziunilor. Studierea acestor episoade rămâne o provocare științifică majoră, deoarece experiențele la limita morții survin de obicei în contexte de traumă extremă sau intensitate emoțională foarte mare. Mulți oameni întâmpină dificultăți în a descrie aceste momente sau în a oferi detalii coerente, ceea ce face ca analiza relatărilor scrise și a hărților realizate de participanți să fie esențială pentru înțelegerea fenomenului.
Relatările colectate au fost extrem de complexe, oferind imagini care depășesc înțelegerea obișnuită. Un participant a descris experiența ca fiind o „matrice” cu puncte de intersecție conectate în mai multe dimensiuni, oferind senzația că poate călători oriunde în univers. Un alt participant a raportat că a avut capacitatea de a vedea „trecutul, prezentul și viitorul Pământului”. Aceste descrieri fantastice confirmă natura profundă a experiențelor, chiar dacă studiul actual a ales să se limiteze la analiza formelor geometrice și a culorilor.
Fenomenul experiențelor la limita morții este unul documentat pe larg în literatura de specialitate, existând studii care indică faptul că până la opt la sută dintre oameni au trecut printr-o astfel de experiență. Deși aceste viziuni par a fi de natură metafizică, cercetătorii caută în continuare explicații care să facă legătura între aceste relatări și mecanismele biologice sau neurologice ale sistemului vizual uman, încercând să înțeleagă dacă aceste forme sunt rezultatul unor procese fizice comune.