O cercetare recentă efectuată de specialiștii de la Universitatea Atlantică din Florida a scos la iveală capacități auditive surprinzătoare ale rechinilor cu înotătoare negre. Studiul arată că aceste animale marine pot detecta sunete produse în apă de la o distanță de până la 74 de metri, echivalentul a aproximativ 243 de picioare. Mai mult, cercetătorii au reușit să demonstreze că acești rechini pot identifica cu precizie direcția din care provine sursa sonoră.
Pentru a obține aceste rezultate, echipa de cercetare a utilizat sunete controlate, de joasă frecvență, transmise printr-o barcă. Monitorizarea animalelor s-a realizat prin intermediul unor drone care au filmat rechinii de la suprafață, în timp ce hidrofoanele au măsurat intensitatea sunetului în zona în care înota fiecare exemplar. Această metodă a permis observarea comportamentului natural al rechinilor în apele din sud-estul Floridei, o zonă cu apă relativ limpede și puțin adâncă.
Analiza imaginilor a revelat un comportament interesant în ceea ce privește reacția la zgomot. În loc să se îndrepte către sursa sunetului, rechinii au ales să își schimbe rapid direcția de înot, îndepărtându-se de zona de unde provenea zgomotul. Stephen Kajiura, coautor al studiului, a subliniat că animalele au reacționat la sunete dincolo de câmpul acustic apropiat, sugerând că aceștia pot detecta mișcarea particulelor produse de sunet chiar și de la distanțe considerabile.
Procesul de observare a fost unul dificil din cauza naturii prădătorilor, care tind să evite prezența oamenilor. Stephen Kajiura a explicat că, în cadrul cercetărilor, a fost nevoit uneori să rămână nemișcat ca o piatră pentru a permite rechinilor să se apropie suficient de aproape. Această abordare a fost necesară pentru a asigura colectarea datelor fără a perturba excesiv comportamentul de înot al speciilor studiate în mediul lor natural.
Cercetătorii urmăresc acum să înțeleagă exact ce element din sistemul lor senzorial permite această detectare la distanțe atât de mari. Această descoperire este vitală deoarece oceanele devin tot mai zgomotoase din cauza activităților umane, precum utilizarea bărcilor sau a platformelor petroliere. Înțelegerea modului în care zgomotul afectează rechinii este esențială pentru dezvoltarea unor metode de protejare a acestor prădători marini, care mențin echilibrul ecosistemelor oceanice.
Mediul marin este un conductor extrem de eficient pentru sunete, acestea propagându-se mult mai rapid și pe distanțe mai mari decât în aer. Această proprietate fizică a apei permite rechinilor să perceapă zgomotele produse de prada lor, de alți prădători sau de surse externe de zgomot. Capacitatea de a identifica sursa sonoră ajută animalele să navigheze și să evite pericolele sau activitățile umane care pot perturba mediul lor de viață.