Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat, la 2 noiembrie 2026, cererea guvernului Italiei de a trimite la Marea Cameră cauza Banca Sistema S.p.A. împotriva Italiei. Litigiul vizează hotărâri de plată emise împotriva municipiului Cosenza, care au rămas neexecutate integral după ce autoritatea locală a intrat în insolvență. Decizia de retrimitere deschide posibilitatea unei reexaminări a cazului, fără a stabili în acest moment rezultatul final al disputei.
Banca Sistema, cu sediul la Milano, este o societate specializată în factoring, activitatea sa constând în cumpărarea de creanțe de la companii private asupra autorităților publice. În acest caz, banca a preluat creanțe ale unor furnizori și prestatori de servicii față de municipiul Cosenza. Instanțele din Cosenza și Catanzaro au stabilit sumele datorate și au emis șapte hotărâri de plată, care au devenit executorii între 5 octombrie 2018 și 9 mai 2023.
Municipiul Cosenza și-a declarat insolvența la 11 noiembrie 2019, iar procedura a împiedicat banca să înceapă sau să continue executarea silită individuală pentru creanțele înscrise în lista organului de lichidare, cunoscut sub acronimul OSL. Guvernul Italiei a susținut în fața CEDO că întârzierile au fost justificate de necesitatea verificării creanțelor și a activelor. Pe de altă parte, Banca Sistema a contestat această justificare, susținând că insolvența nu poate fi motivul neexecutării.
În iulie 2026, o Cameră a Curții constatase unanim încălcarea dreptului de acces la o instanță și a protecției proprietății. Banca solicitase un prejudiciu material de 7.906.247,50 euro, precum și 12.500 de euro pentru prejudiciul moral, însă Camera nu a acordat suma pentru prejudiciul material ca despăgubire distinctă. Judecătorii au prevăzut doar executarea hotărârilor interne și o sumă de 500 de euro pentru cheltuieli de judecată, respingând restul cerințelor financiare.
Un colegiu de cinci judecători a luat această decizie de filtrare, acceptând cauza Banca Sistema, dar respingând cererile privind alte 11 cauze. Această procedură de retrimitere este prevăzută de articolul 43 din Convenție și se aplică atunci când un dosar ridică probleme grave de interpretare a Convenției. Acceptarea cererii de către guvernul Italiei nu reprezintă o validare a argumentelor sale, ci doar o admitere a necesității reexaminării dosarului de către o instanță superioară.
Cauza va fi acum examinată de Marea Cameră, formată din 17 judecători, care va pronunța o hotărâre definitivă conform articolului 44 din Convenție. Această decizie finală va stabili dacă au existat încălcări și va determina eventualele măsuri de reparație necesare. În centrul disputei rămâne capacitatea unui creditor de a obține plata unor creanțe recunoscute judiciar în contextul unei proceduri de insolvență care vizează și protejarea celorlalți creditori.