Sari la conținut
Ultima oră Taxa de acces la Fontana di Trevi afectează tradiția aruncării monedelor în fântână
Află Știrile
Externe

Arme de vânătoare de 125.000 de ani descoperite în Arabia Saudită: indicii despre utilizarea otrăvurilor

Descoperirea unor unelte de piatră pe malul fostului lac Mundafan sugerează că oamenii preistorici foloseau substanțe toxice pentru vânătoare.

3 min citire
Arme de vânătoare de 125.000 de ani descoperite în Arabia Saudită: indicii despre utilizarea otrăvurilor
Pexels License · original · licență

O echipă internațională de cercetători a descoperit la situl arheologic Uruq Aljelibah, din sudul Peninsulei Arabice, un set de unelte de piatră care datează de aproximativ 125.000 de ani. Studiul, publicat în revista Science la data de 12 noiembrie, oferă detalii despre tehnici de vânătoare utilizate de populațiile preistorice. Cercetarea a fost realizată cu participarea Centrului Național de Cercetare a Evoluției Umane (CENIEH) din Spania, evidențiind complexitatea activităților umane de la malul fostului lac Mundafan.

Analiza microscopică și chimică a efectuată asupra a 89 de unelte din piatră a scos la iveală urme de materiale organice pe 75 dintre acestea. Obiectele conțin resturi de rășini, fibre vegetale și materiale de origine animală, oferind indicii despre modul în care erau construite. Multe vârfuri prezintă fracturi specifice loviturilor, ceea ce indică faptul că acestea funcționau ca arme de vânătoare, fiind cel mai probabil fixate pe suporturi realizate din lemn pentru a fi utilizate eficient.

Cea mai surprinzătoare descoperire a studiului rezidă în prezența unor substanțe chimice asociate cu planta Acokanthera schimperi pe unele dintre vârfurile de piatră. Această plantă este cunoscută pentru toxicitatea sa, conținând compuși care pot afecta funcționarea inimii, fiind utilizată tradițional pentru prepararea otrăvurilor de săgeți. Deși prezența substanței este confirmată, cercetătorii nu au putut determina cu certitudine modul exact de preparare sau dacă aplicarea otrăvului avea efectul dorit asupra animalelor.

Peisajul de acum 125.000 de ani era radical diferit de deșertul actual, lacul Mundafan ocupând o suprafață de 340 de kilometri pătrați și atingând adâncimi de 29 de metri. În jurul apei, vegetația era abundentă, atrăgând animale precum hipopotami, cămile, gazele, antilope oryx, struți și bivoli cu coarne lungi, astăzi dispăruți. Arheologii au identificat în această zonă peste 500 de fosile și 5.511 obiecte din piatră, sugerând că grupurile preistorice reveneau constant pentru a prelucra resursele.

Locuitorii regiunii utilizau o gamă largă de resurse vegetale, deoarece uneltele au păstrat urme de părți subterane ale plantelor, lemn și fibre. Aceste materiale erau esențiale pentru fabricarea mânerelor armelor, legarea componentelor acestora sau pentru obținerea hranei. Deși la Uruq Aljelibah nu au fost găsite fosile umane, care să permită identificarea exactă a populației, descoperirile demonstrează o exploatare complexă a mediului înconjurător prin tehnici avansate de vânătoare și prelucrare.

Această descoperire este semnificativă deoarece, până în acest moment, cele mai vechi dovezi ale utilizării otrăvurilor la vânătoare erau vârfuri de aproximativ 60.000 de ani găsite în Africa de Sud. Noile date din Arabia Saudită ar putea împinge cronologia acestei practici în trecut cu încă 65.000 de ani. Această evoluție a tehnologiilor de vânătoare arată o adaptare mult mai timpurie și sofisticată a oamenilor la mediul înconjurător.

Surse

Sursa: MediaFax

Tot în Externe