Analistul George Jiglău, lector universitar la UBB Cluj și cercetător la Centrul pentru Studiul Democrației, a analizat dinamica electorală din Germania și dificultățile formării unei stângi coerente în România. Într-un interviu, acesta a abordat raportul dintre Die Linke și AfD, precum și motivele pentru care societatea românească nu a consolidat o formațiune politică de stânga comparabilă cu cele din Europa de Vest.
În Germania, Die Linke apare ca o forță capabilă să concureze cu extrema dreaptă, AfD, într-un context de creștere a inegalităților sociale. George Jiglău explică faptul că socialismul modern din Occident este disociat ideologic de comunismul tradițional, concentrându-se pe justiția socială și probleme precum prețurile mari la locuințe. În aceste state dezvoltate, inegalitatea și frustrarea acumulată la baza societății permit apariția unor partide care răspund nevoilor celor cu venituri mici.
Spre deosebire de sistemele stabile din Europa de Vest, România este descrisă ca fiind o societate mult mai conservatoare și disciplinată. George Jiglău menționează că sistemele de partide românești s-au format în anii 1990 pe baza tranziției post-comuniste, ceea ce a creat un peisaj politic diferit. În orașe precum București sau Cluj, temele sociale și de mediu sunt prezente, însă la nivel național, electoratul este mai preocupat de teme identitare și culturale.
Lipsa unei organizații de tip partid care să aibă succes în România este atribuită dificultăților de organizare și lipsei de coerență. Deși există segmente ale societății civilă și zone culturale care promovează teme sociale, acestea nu au reușit să genereze o structură politică solidă. George Jiglău observă că personalitățile cu spirit revoluționar, necesare pentru astfel de mișcări, tind să nu se împăcați cu ierarhiile și nevoia de un mesaj comun pe termen lung.
Analistul sugerează că o schimbare ar putea fi vizibilă la alegerile locale sau parlamentare din 2028, dacă se va reuși o coagulare în zona respectivă. El menționează că Nicu Ștefănuță a reușit să obțină un mandat de europarlamentar prin trecerea pragului de 3%, ceea ce arată că un succes electoral este posibil în anumite contexte. Totuși, succesul depinde de capacitatea de a menține o disciplină și o coerență politică pe perioade mai lungi.
Echivalarea mișcărilor de stângă moderne cu comunismul sovietic este considerată de George Jiglău o formă de lene intelectuală sau un instrument de discurs politic. Această tactică este utilizată frecvent de tabăra conservatoare pentru a provoca antipatie imediată față de adversari. În România, discursurile identitare evită adesea atacurile directe asupra comunismului pentru a nu antagoniza segmente ale societății care manifestă nostalgie față de acea perioadă.
Contextul politic european este marcat de o volatilitate variabilă, de la stabilitatea sistemelor scandinave la instabilitatea cunoscută în Italia. În timp ce în unele țări extrema dreaptă câștigă teren prin narațiuni despre migrație, în alte părți, mișcările de stângă cresc ca răspuns la redistribuirea insuficientă a bogăției. Aceste tendințe reflectă tensiunile dintre dezvoltarea economică și capacitatea statelor de a gestiona inegalitățile sociale.