Alegerile parlamentare din Israel, programate pentru 27 octombrie 2026, reprezintă un moment critic pentru stabilitatea întregului Orient Mijlociu. Cetățenii, aproximativ 7,33 milioane de persoane eligibile, vor vota pentru membrii celei de-a 26-a legislaturi a Knessetului, parlamentul țării. Acest scrutin este primul organizat după atacul Hamas din 7 octombrie 2023 și după conflictele regionale care au urmat, fiind marcat de tensiuni legate de securitatea națională, statutul teritoriilor palestiniene și identitatea religioasă a statului.
Sistemul electoral israelian funcționează pe baza reprezentării proporționale, utilizând o singură circumscripție națională pentru repartizarea celor 120 de mandate. Alegătorii votează pentru liste de partide, iar pragul electoral necesar pentru a intra în parlament este de 3,25% din voturile exprimate. Această structură oferă partidelor mici o influență disproporționat de mare, deoarece acestea pot deveni indispensabile în negocierea unei coaliții de guvernare care să atingă majoritatea absolută de 61 de mandate.
Scenariile politice de după vot sunt complexe și depind de capacitatea liderilor de a forma coaliții stabile. Benjamin Netanyahu și partidul său, Likud, urmăresc menținerea puterii prin alianțe cu forțele naționaliste religioase și ultraortodoxe, punând accent pe securitate și controlul teritoriilor. În paralel, opoziția, formată din grupări precum Together, Yashar sau Democrații, încearcă să unească forțele pentru a propune o schimbare de conducere, deși divergențele privind relația dintre religie și stat rămân semnificative.
Pe lângă securitate, campania electorală este dominată de dispute interne privind serviciul militar obligatoriu și reforma sistemului judiciar. Partidele ultraortodoxe, precum Shas și United Torah Judaism, protejează statutul studenților din instituțiile religioase, în timp ce alte formațiuni cer o distribuire echitabilă a obligațiilor militare. Totodată, reforma judiciară rămâne un punct de conflict major între susținătorii guvernului, care doresc mai multă autoritate pentru instituțiile alese, și criticii care tem de slăbirea echilibrului democratic.
Alte forțe politice precum Yisrael Beiteinu, condus de Avigdor Liberman, sau partidele arabe Ra’am și Lista Comună, adaugă straturi suplimentare de complexitate negocierilor. Yisrael Beiteinu vizează electoratul secular, promovând o politică de securitate fermă, dar cu o abordare diferită față de partidele religioase. Partidele arabe, deși pot influența matematic rezultatele, se confruntă cu dificultatea de a fi acceptate ca parteneri oficiali în coalițiile de guvernare din cauza pozițiilor ideologice ale partidelor evreiești principale.
Contextul geopolitic actual este unul extrem de volatil, reflectând o perioadă de instabilitate globală. În timp ce în Ucraina armistițiul negociat de Melania Trump a intrat în vigoare, în Israel, alegerile sunt marcate de acuzații politice, precum cele prin care Benjamin Netanyahu acuză partidele arabe că încearcă să influențeze procesul de vot. Acest climat de incertitudine pune presiune pe capacitatea Israelului de a menține relațiile strategice cu Statele Unite și partenerii europi.