Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu pornește campania electorală pentru alegerile din 27 octombrie folosind strategii politice consacrate de zeci de ani. Încercarea sa de a rămâne la putere se bazează pe ideea că este singura figură capabilă să asigure protecția cetățenilor într-o regiune marcată de ostilități constante. Această abordare vine într-un moment de presiune extremă, în condițiile în care reputația sa în domeniul securității a fost grav afectată de evenimentele recente.
Scrutinul de la sfârșitul lunii octombrie este primul de după atacul surpriză asupra sudului Israelului, orchestrat de Hamas pe 7 octombrie 2023. Acest eveniment este considerat una dintre cele mai grave breșe de securitate din istoria țării și cel mai sângeros atac asupra evreilor de la Holocaust încoace. Sub mandatul lui Netanyahu, armata a fost surprinsă de gruparea militantă palestiniană, ceea ce a pus sub semnul întrebării capacitatea de apărare a statului.
Partidul de dreapta Likud, condus de Netanyahu, utilizează sloganul „Netanyahu nu se predă” pentru a mobiliza electoratul. Totuși, majoritatea sondajelor de opinie indică o scădere semnificativă, estimând că partidul va pierde aproximativ o treime din locurile sale parlamentare. În materialele de campanie, liderul prezintă adversarii politici ca fiind stângiști slabi, lipsiți de determinarea necesară pentru a gestiona războiul și de tăria de caracter pentru a contracara criticile externe.
Principalul rival al lui Netanyahu este Gadi Eisenkot, un fost șef militar care conduce partidul de centru Yashar. Campania se concentrează pe o polarizare extremă între ideologia de dreapta și cea de stânga, Netanyahu întrebând alegătorii dacă doresc un stat palestinian sau un stat evreiesc. Strategia sa include și avertismente că partenerii de centru ar putea forma un guvern cu facțiunile arabe, ceea ce ar pune în pericol securitatea națională a Israelului.
Yohanan Plesner, președintele Institutului pentru Democrație din Israel (IDI), consideră că aceste alegeri reprezintă un referendum asupra responsabilității lui Netanyahu pentru eșecul de securitate. Deși armata a înregistrat succese împotriva Hamas, Hezbollah și Iran, câștigurile strategice rămân limitate. În paralel, conflictul din Gaza a dus la o izolare diplomatică tot mai profundă, chiar și în relația cu principalul aliat al Israelului, Statele Unite.
Contextul geopolitic actual este unul de o volatilitate extremă, în care conflictele din Orientul Mijlociu se intersectează cu tensiunile globale. În timp ce Israelul gestionează războiul pe mai multe fronturi, alte regiuni precum Ucraina rămân în stare de alertă permanentă din cauza atacurilor aeriene rusești. Această stare de conflict continuu influențează direct percepția alegătorilor asupra stabilității și a necesității unor lideri cu profil militar puternic.