Pe 2 noiembrie 2026 se împlinesc 242 de ani de la izbucnirea Răscoalei iobagilor din Transilvania, un eveniment istoric major condus de Horea, Cloșca și Crișan. Revolta, care a început în anul 1784, a cutremurat regiunea și a dus la transformări sociale profunde. Evenimentul a fost marcat de o represiune sângeroasă din partea autorităților imperiale, urmată de martiriul liderilor mișcării și de schimbări legislative care au afectat viața țărănească.
Liderul mișcării, Horea, cunoscut și sub numele de Nicola Ursu, era un meșter lemnar născut la Râu Mare, în Albac. Acesta a devenit vocea iobagilor din Munții Apuseni, încercând să le apere drepturile prin petiții trimise la Viena. Horea a efectuat patru călătorii pe jos către capitala Imperiului Habsburgic, drumuri care durau aproximativ patru săptămâni atât la dus, cât și la întoarcere, în scopul de a obține sprijinul Curții imperiale.
Conflictul a început în noaptea de 1 spre 2 noiembrie 1784, în satul Curechiu, după ce autoritățile au încercat să îi aresteze pe conducătorii mișcării. Incidentul s-a transformat într-o revoltă violentă după ce soldații au deschis focul asupra lui Crișan, reușind însă ca acesta să scape. Ulterior, răsculații au pornit spre Crișcior, Brad și alte localități, provocând incendii la moșiile nobililor și extinzând conflictul spre Zarand, Apuseni și Hunedoara.
După înăbușirea revoltei, autoritățile au aplicat măsuri de pedeapsă extrem de dure împotriva populației. În urma confruntărilor, sute de familii de moți au fost strămutate forțat în regiuni precum Banat sau Bucovina, unele ajungând chiar pe teritoriul actual al Serbiei. Documentele indică faptul că peste 346 de familii române au fost colonizate forțat în Banat, autoritățile dorind să îndepărteze foștii răsculați de locurile lor natale.
Finalul tragic al mișcării a fost marcat de execuția lui Horea și Cloșca la 28 februarie 1785, în cetatea Alba Iulia, prin tragerea pe roată. Totuși, această jertfă a determinat împăratul Iosif al II-lea să introducă reforme importante. La 22 august 1785, acesta a emis o patenta prin care a desființat servitutea personală și legarea de glie a iobagilor, oferindu-le dreptul de a se căsători, de a se muta și de a urma școli.
Istoria Transilvaniei secolelor trecute este marcată de luptele pentru drepturi civile și de rezistența împotriva sistemelor de asuprire feudală. Răscoala lui Horea a reprezentat un moment de fractură socială, în care condițiile de viață extrem de dure ale țărănilor, descrise de observatori de la acea vreme, au forțat o reacție legislativă din partea Imperiului Habsburgic pentru a limita abuzurile nobilimii.