Vânzarea de haine, accesorii sau obiecte personale prin intermediul platformelor digitale a devenit o practică extrem de accesibilă pentru mulți români. Totuși, această activitate nu este întotdeauna neimpozabilă, deoarece tranzacțiile pot fi încadrate fiscal drept venituri care necesită plata impozitului. Diferența principală dintre un simplu act de vânzare și o activitate de business rezidă în natura tranzacțiilor efectuate de persoana respectivă.
Conform explicațiilor oferite de EY, Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri obținute din vânzarea bunurilor din patrimoniul personal, însă nu detaliază toate condițiile de aplicare. Vânzarea ocazională a unor obiecte precum mobilierul sau hainele pe care nu le mai utilizăm este considerată diferită de tranzacțiile realizate cu regularitate și continuitate. Atunci când activitatea are un caracter economic constant, veniturile pot fi încadrate la categoria celor obținute din activități independente, implicând plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale.
În practică, stabilirea tratamentului fiscal nu este întotdeauna evidentă pentru utilizatorii platformelor digitale. Legislația privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice nu conține reguli specifice pentru vânzarea bunurilor second-hand, astfel încât faptul că un obiect este folosit sau vândut online nu determină singur regimul fiscal. Este necesar să se analizeze circumstanțele concrete ale fiecărui caz, deoarece lipsa continuității nu garantează neapărat că veniturile obținute sunt neimpozabile, acestea putând fi încadrate în categoria veniturilor din alte surse.
Situația este similară și în alte state europene, deși răspunsurile fiscale variază în funcție de legislația națională. În Franța, vânzarea bunurilor personale este, în principinii, neimpozabilă, cu excepții pentru anumite categorii de bunuri sau tranzacții de valoare. Germania exclude bunurile de uz cotidian din anumite regimuri de vânzări private, în timp ce în Țările de Jos administrația fiscală face o distincție clară între vânzările din sfera privată și achizițiile efectuate special pentru revânzare cu profit.
Autoritățile fiscale monitorizează constant veniturile persoanelor fizice, deși datele nu vizează exclusiv vânzările online. În primul semestru al anului 2026, ANAF a analizat elementele patrimoniale pentru 1.214 persoane fizice cu risc de neconformare, identificând 104 cazuri care au necesitat investigații suplimentare. Tot în această perioadă, 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare au fost finalizate, rezultând constatări suplimentare de aproximativ 255 de milioane de lei.
Monitorizarea veniturilor din tranzacțiile digitale face parte dintr-un cadru de control fiscal mai larg aplicat în România. Autoritățile fiscale utilizează diverse mecanisme de verificare pentru a identifica eventualele neconformități ale persoanelor fizice. Această activitate de control vizează atât situația patrimoniului, cât și corectitudinea raportării veniturilor, asigurând astfel aplicarea regulilor fiscale în raport cu realitatea economică a fiecărui contribuabil.