Modelul tradițional de muncă, bazat pe program fix și birou, este tot mai mult contestat de români în favoarea flexibilității. Un nou sondaj realizat de Ipsos pentru Wolt indică faptul că 74% dintre cetățeni au o atitudine pozitivă față de aranjamentele de lucru flexibile pe platforme. Această schimbare de mentalitate pune accent pe posibilitatea de a alege când, cât și cum se desfășoară activitatea profesională.
Autonomia este un factor decisiv pentru majoritatea celor chestionați, în special în ceea ce privește controlul asupra propriului timp. Conform datelor, 92% dintre români consideră că lucrătorii de pe platformele digitale ar trebui să aibă libertatea de a decide singuri efortul și timpul dedicat muncii. Mai mult, 64% dintre respondenți au declarat că ar opta pentru activitatea independentă, oferindu-le libertatea de organizare, în timp ce doar 31% ar prefera un contract de muncă clasic.
Motivațiile din spatele acestei preferințe sunt de natură practică și vizează îmbunătățirea condițiilor de viață. Un procent de 61% indică veniturile suplimentare ca fiind principalul avantaj al muncii pe platforme digitale, în timp ce 52% apreciază posibilitatea de a alege momentul lucrului. De asemenea, 47% dintre participanți menționează că pot decide cât de mult sau cât de puțin să lucreze, adaptând activitatea la alte responsabilități personale.
Interesul pentru acest model de lucru nu este limitat doar la tineri, deși aceștia sunt cei mai entuziasmați. În rândul segmentului de vârstă între 18 și 34 de ani, 79% au o atitudine favorabilă, însă și generațiile mai mature susțin conceptul. La grupa de vârstă 35-54 de ani, procentul este de 72%, iar pentru cei cu vârste între 55 și 75 de ani, acesta ajunge la 74%, demonstrând că flexibilitatea este dorită peste tot.
La nivel european, tendințele confirmate de un studiu Copenhagen Economics arată că programul flexibil este motivul principal pentru 67% dintre lucrătorii de pe platformele de livrare. Totodată, 72% dintre acești lucrători folosesc activitatea ca pe o sursă de venit complementară, alături de studii sau alte joburi. Această abordare permite organizarea muncii în funcție de priorități, evitând constrângerile unui job tradițional cu normă întreagă.
În România, deși termenul de „freelancing” nu este recunoscut oficial în legislație, activitatea este reglementată indirect prin Codul Fiscal. Aceasta este clasificată sub umbrela de „venituri din activități independente”, ceea ce permite cetățenilor să lucreze pe cont propriu fără interdicții legale. Astfel, statul permite desfășurarea acestor activități, deși acestea nu oferă automat aceleași garanții ca un contract de muncă standard.