Conform prevederilor Codului muncii, angajații care nu pot beneficia de toate zilele de concediu de odihnă din motive justificate au dreptul de a le efectua într-un interval stabilit. Angajatorul este obligat să permită recuperarea acestor zile, însă transformarea lor în bani este interzisă pe durata contractului individual de muncă. Compensarea financiară poate avea loc doar la încetarea raportului de muncă, conform reglementărilor legale în vigoare.
Dreptul la concediul de odihnă anual plătit este garantat pentru orice salariat, cu o durată minimă de 20 de zile lucrătoare. Numărul exact de zile este stabilit prin contractul individual de muncă, însă angajatorul poate decide acordarea unui număr mai mare de zile. Sărbătorile legale și zilele libere stabilite prin contractul colectiv de muncă nu sunt incluse în acest calcul de durata a concediului.
Anumite categorii de salariați beneficiază de un beneficiu suplimentar de cel puțin trei zile lucrătoare de concediu. Această măsură vizează persoanele care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, precum și persoanele nevăzătoare sau cele cu dizabilități. De asemenea, tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani beneficiază de acest număr suplimentar de zile de odihnă, conform articolului 145 din Codul muncii.
Dacă zilele de concediu nu sunt efectuate într-un an din motive obiective, angajatorul trebuie să permită recuperarea lor în următoarele 18 luni. De exemplu, zilele rămase din 2026 pot fi utilizate între 1 ianuarie 2027 și 30 iunie 2028. Totuși, Decizia nr. 40 din 9 martie 2026 a Înaltei Curți de Casație și Justiție clarifică faptul că dreptul la compensare poate fi păstrat chiar și după expirarea acestui termen.
Compensarea în bani este permisă exclusiv la încetarea contractului de muncă, indiferent dacă plecarea se face prin demisie sau concediere. Totuși, există o excepție pentru personalul din instituțiile și autoritățile publice, conform Legii nr. 141/2025. Pentru acești angajați, în anul 2026, nu se va acorda compensarea în bani pentru concediile de odihnă neefectuate aferente anului respectiv, indiferent de sistemul de finanțare.
Reglementările privind concediul de odihnă fac parte din cadrul de protecție a drepturilor salariaților, fiind supuse controlului Inspecției Muncii. În România, Codul muncii și deciziile ÎCCJ reglementează modul în care angajatorii trebuie să planifice programările de concedii, care trebuie realizate până la sfârșitul anului calendaristic în curs. Acest mecanism asigură echilibrul între nevoile de organizare ale companiei și dreptul la odihnă al lucrătorului.