Situația patrimoniului minier de la Roșia Montană a fost analizată oficial de către UNESCO, care a decis menținerea acestui site pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol. Deși au fost înregistrate progrese continue în procesul de conservare a peisajului, condițiile necesare pentru scoaterea de pe această listă de monitorizare nu au fost încă îndeplinite. Decizia vine într-un moment în care procesele juridice legate de exploatările miniere din zonă continuă să complice situația administrativă.
Principala preocupare a Comitetului Patrimoniului Mondial vizează amenințarea reprezentată de o posibilă reluare a activităților miniere în perimetrul protejat. Potrivit oficialilor, această amenințare nu poate fi considerată complet înlăturată atâta timp cât disputele juridice rămân nerezolvate. Este vorba despre contestațiile legate de neprelungirea licenței de exploatare și despre procedurile de arbitraj care implică Gabriel Resources și România, procese care blochează implementarea măsurilor de protecție.
Instanța de la Curtea de Apel Alba Iulia a amânat judecarea cauzei privind anularea deciziei ANRMPSG pentru data de 18 noiembrie. Această situație juridică este direct legată de decizia Agenției Naționale pentru Resurse Minerale de a nu prelungi licența de concesiune nr. 47/1999, deținută de Societatea Roșia Montană Gold Corporation. Licența, aprobată inițial în 1999 prin HG nr. 458/1999, fusese prelungită anterior pentru o perioadă de cinci ani.
UNESCO a subliniat că nu a fost stabilit un calendar concret pentru eliminarea site-ului de pe lista de monitorizare. Implementarea măsurilor corective depinde direct de soluționarea litigiilor aflate în desfășurare, inclusiv aprobarea formală a încetării activităților miniere și preluarea controlului asupra lucrărilor subterane. De asemenea, finalizarea Planului de Management este un pas esențial pentru a asigura Valoarea Universală Excepțională a acestui patrimoniu.
Comitetul a recunoscut faptul că termenul stabilit în 2023 pentru atingerea stării de conservare dorite este dificil de respectat din cauza constrângerilor legale actuale. Autoritățile române au desfășurat activități pentru revizuirea Planului de Management și dezvoltarea unor strategii de interpretare a patrimoniului, însă acestea nu sunt suficiente fără certitudinea juridică. Decizia de menținere pe lista de pericol reflectă astfel necesitatea unei rezolvări definitive a disputelor de proprietate și exploatare.
Gestionarea acestor zone de patrimoniu necesită un echilibru între protecția legală și dezvoltarea locală. În România, deciziile privind resursele minerale sunt adesea supuse unor procese de arbitraj internațional lungi, care pot influența modul în care statul își exercită controlul asupra terenurilor și licențelor de exploatare, afectând direct statutul de protecție al unor zone de importanță istorică.