Regizorul Tudor Giurgiu a lansat noua sa producție, comedia neagră intitulată „3 zile în septembrie”, care explorează teme precum trădarea, presiunea convențiilor sociale și dorința de reinventare. Filmul urmărește parcursul Biancăi, o femeie care descoperă infidelitatea partenerului chiar în noaptea nunții sale. Această premisă servește drept punct de plecare pentru o poveste despre libertatea de a lua decizii individuale în fața unui scenariu de viață care se prăbușește brusc.
Producția a fost realizată într-un stil independent, de tip „guerrilla style”, fără finanțare din partea CNC. Una dintre cele mai mari provocări tehnice a fost filmarea unei secvențe de 65 de minute într-un singur cadru continuu. Echipa a avut la dispoziție doar patru șanse reale de a surprinde acest plan-secvență, deoarece o singură greșeală de focus, sunet sau coregrafie ar fi compromis întreaga dublă. Tudor Giurgiu a menționat că acest proces a impus o presiune uriașă asupra întregii echipe de producție.
Distribuția filmului include actori precum Andreea Vasile, care interpretează rolul principal, Emilian Oprea, Adela Popescu, Mirela Zeța, Emilia Popescu și Conrad Mericoffer. Scenariul a fost elaborat de Tudor Giurgiu împreună cu Conrad Mericoffer și Radu Grigore. Filmul a avut premiera mondială la Rotterdam și a deschis festivalul TIFF 2026. Începând cu data de 18 septembrie, spectatorii pot vedea această producție în cinematografele de pe întreg teritoriul țării.
Locația aleasă pentru filmări, Eforie Sud, joacă un rol de personaj în cadrul narațiunii, oferind un decor marcat de nostalgie și absurd. Tudor Giurgiu a descris peisajul litoralului românesc ca fiind un amestec de kitsch și melancolie, integrând elemente precum restaurantele de nuntă sau barurile locale. Această atmosferă autentică a fost esențială pentru a construi geografia nopții prin care trece personajul principal, transformând locația într-un element vital pentru identitatea vizuală a filmului.
Regizorul a subliniat importanța reprezentării unor personaje feminine complexe și active în cinemaul românesc. Prin personajul Bianca, filmul încearcă să depășească stereotipul femeii statice, oferindu-i libertatea de a fi contradictorie și de a lua decizii impulsive. Tudor Giurgiu a declarat că experiența acumulată în proiecte anterioare, precum „Libertate” sau „Pădurea de molizi”, i-a oferit curajul de a risca cu un proiect atât de radical și de a accepta lipsa unui control absolut asupra procesului de filmare.
În contextul cinematografic actual, producătorii și regizorii caută adesea metode de a crea conținut cu bugete reduse sau prin modele de finanțare alternative. În România, deciziile privind finanțarea culturii și a artelor sunt adesea sub semnul discuțiilor economice, în perioade în care bugetele de stat sunt supuse unor constrângeri stricte. Acest film reprezintă un exemplu de proiect realizat prin eforturi independente, evitând mecanismele clasice de subvenționare de stat pentru a menține o viziune artistică specifică.