Regizorul Radu Jude a oferit detalii despre abordarea sa asupra noilor tehnologii în cadrul unui interviu acordat în Italia. Cineastul a discutat despre modul în care inteligența artificială poate fi integrată în procesul creativ, subliniind că tehnologia reprezintă doar un instrument pentru a pune în viață anumite idei sau viziuni personale. El a explicat faptul că nu vede tehnologia ca pe o amenințare, ci ca pe o extensie a uneltelor cinematografice clasice.
În ceea ce privește utilizarea practică a noilor instrumente, Radu Jude a confirmat că s-a folosit de inteligența artificială în noul său proiect, intitulat Dracula. În cadrul acestui proces, regizorul a optat pentru o abordare neconvențională, alegând intenționat imagini generate artificial care să pară neestetice. El a menționat că a selectat cele mai urâte și stupide imagini create de programele de inteligență artificială, deoarece acestea aveau o anumită poezie trash care i-a atras atenția.
Pe lângă tehnologie, regizorul a abordat tema pierderii contactului cu istoria cinematografiei în prezent. Radu Jude a observat că există o obsesie pentru noutate, ceea ce duce la o ignorare a patrimoniului cultural existent. El a subliniat că studenții care învață cinema în România par să creadă că istoria filmului începe cu Nolan, ignorând clasicii. Această situație este alimentată și de modul în care marile studiouri sau televiziunile promovează doar produsele noi în detrimentul celor clasice.
Discuția sa a vizat și evoluția tehnologiei, regizorul fiind optimist cu privire la viitorul cinematografiei în contextul digitalizării. Radul Jude a declarat că, deși există temeri legate de dispariția meseriei în fața inteligenței artificiale, integrarea acesteia este necesară pentru supraviețuire. El a menționat că nu se teme de această deschidere și că, dacă inteligența artificială va deveni mai bună decât el, va lăsa câmpul liber, considerând că tehnologia este un ajutor pentru viziunea artistică.
În contextul actual al industriei, regizorul a observat o lipsă de diversitate în ceea ce privește accesul la materiale de arhivă sau produse fizice. El a menționat că televiziunea difuzează preponderent filme americane, ignorând autori precum Rossellini. În România, această problemă este accentuată de lipsa unei piețe pentru suporturi precum DVD sau Blu-ray, ceea ce limitează accesul la istoria cinematografiei în cadrul educației cinematografice de specialitate.
Regizorul a subliniat importanța păstrării legăturii cu trecutul pentru a nu pierde valoarea istorică a artei. În era digitală, există un risc real ca istoria și trecutul să fie amenințați sau chiar să dispară din cauza unei abordări care pune preț exclusiv pe noutate. Această perspectivă evidențiază necesitatea unei gestionări etice a noilor instrumente pentru a asigura continuitatea tradiției cinematografice în fața schimbărilor tehnologice rapide.