Nicolae Kirculescu, compozitorul din spatele celebrului generic al emisiunii Teleenciclopedia, a avut o viață marcată de o dualitate între muzică și drept. Deși este recunoscut de publicul român pentru piese precum „Violete pentru fete” sau „Coșarul”, acesta deținea un doctorat în Drept obținut la Sorbona. Născut pe 8 decembrie 1903, la Corabia, Kirculescu a fost descendentul unei familii nobile de origine italiană, cu o istorie atestată încă din anul 400.
Parcursul profesional al compozitorului a fost influențat de opoziția tatălui său, Vasile, care dorea ca fiul său să devină magistrat, nu muzician. Din acest motiv, Nicolae Kirculescu a studiat la Facultatea de Drept din București între anii 1924 și 1928. Ulterior, a fost trimis la Paris pentru a își finaliza studiile doctorale la Sorbona, în perioada 1928-1930, însă a profitat de această șansă pentru a urma, în paralel, cursurile de Artă Teatrală la marele actor francez Louis Jouvet.
După finalizarea studiilor, Kirculescu a ocupat diverse funcții în domeniul juridic, de la ajutor de judecător la Ocolul Sinaia până la avocat la Ministerul Domeniilor. Totuși, cariera sa în drept a fost marcată de un concediere de la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, după ce ministrul Muncii i-a reprostat faptul că își apăra asigurații, majoritatea fiind muncitori. Acest incident l-a împins definitiv către muzică, sub îndemântul compozitorului Ion Vasilescu, permițându-i să creeze peste 400 de cântece.
Cea mai cunoscută sa lucrare, „Moment muzical pentru pian și orchestră”, a fost compusă în 1946 și a devenit genericul emisiunii Teleenciclopedia în 1965. Există însă o confuzie istorică legată de această piesă, deoarece pe discurile Electrecord a fost înregistrată greșit sub titlul „Patru studii de concert pentru pian”. Melodia, care durează aproximativ 7 minute, a fost interpretată inițial de autor, însă versiunea cunoscută de generații de români a fost înregistrată ulterior de pianistul Dan Grigore.
Procesul de înregistrare a noului generic a avut loc la sfârșitul anilor '80, după ce versiunea originală din 1965 fusese mutilată la montaj. Pianistul Dan Grigore a acceptat să realizeze noua înregistrare gratuit, la cererea realizatoarei Luminița Constantinescu, deoarece înregistrarea originală se pierduse și nu existau resurse pentru refacerea ei. Această nouă variantă, executată cu Iosif Conta la pupitru, a devenit standardul pentru emisiunea care este, în prezent, cea mai veche din grila TVR.
Nicolae Kirculescu a decedat la finalul anului 1985, la vârsta de 82 de ani. El a lăsat în urmă o moștenire muzicală vastă, incluzând circa 60 de șlagăre și muzică pentru 40 de spectacole de revistă. Viața sa a fost o constantă încercare de a îmbina rigoarea juridică cu pasiunea pentru artă, într-un context familial unde nobilița și tradiția de peste un mileniu de ani impuneau anumite direcții de viață.