Orașul Pitești a lansat luna aceasta prima hartă interactivă a clădirilor de patrimoniu din România, punând un accent deosebit pe identificarea imobilelor aflate în pericol de degradare. Proiectul este coordonat de filiala Argeș a Ordinului Arhitecților din România și oferă o platformă deschisă cetățenilor pentru monitorizarea patrimoniului local. Prin utilizarea site-ului, publicul poate contribui direct la protejarea arhitecturii istorice prin semnalarea situațiilor critice.
Platforma permite utilizatorilor să adauge clădiri-monument istorice prin completarea unui formular online dedicat. Procesul de propunere implică indicarea locației exacte pe hartă și încărcarea, obligatorie, a cel puțin unei fotografii a clădirii respective. Conform arhitectului Flavius Ivancu, propunerile trebuie să fie încadrate într-una dintre patru categorii specifice: arhitectură valoroasă, spațiu cu valoare ambientală, clădire în pericol/degradare sau oportunitate de reconversie/reabilitare.
În prezent, Piteștiul dispune de un inventar de 80 de monumente istorice, care cuprind imobile, ansambluri și situri. Printre cele mai vechi și importante structuri se numără Biserica Domnească Sfântul Gheorghe, construită în 1656 de Constantin Șerban și Doamna Bălașa, și Schitul Trivale, ridicat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea de către Varlaam. Aceste edificii reprezintă piloni ai identității locale, însă gestionarea patrimoniului rămâne o provocare majoră.
Problemele de conservare afectează în principal casele particulare, care rămân adesea fără proprietari sau cu proprietari care nu pot ajunge la un consens privind restaurarea. Cristian Cocea, directorul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Argeș, a menționat Casa Căpitan Iov, afectată recent de un incendiu, Casa Nițulescu și casa Băiulescu ca exemple de imobile în stare critică. Multe dintre aceste clădiri au fost primite prin retrocedări și sunt lăsate în paragină din lipsă de fonduri.
Legislația actuală este considerată permisivă, deoarece amenzile sunt aplicate pentru intervenții neautorizate, nu pentru neîngrijirea imobilelor. Proprietarii justifică adesea starea de degradare prin lipsa banilor, iar instanțele anulează uneori sancțiunile dacă nu se dovedește intenția de a afecta monumentul. Deși primăriile pot taxa suplimentar proprietarii care nu întrețin clădirile, soluția exproprierii în interes public rămâne dificil de aplicat în practică.
Protecția patrimoniului arhitectural depinde adesea de intrarea imobilelor în circuitul comercial. Un exemplu de succes este reabilitarea unei clădiri de lângă Casa Dimitrie Dima, care funcționează acum ca o grădiniță. În general, gestionarea monumentelor istorice în România se confruntă cu dificultăți administrative și financiare, necesitând o implicare activă atât a autorităților, cât și a comunității prin instrumente digitale precum noua hartă interactivă.