Președintele Nicușor Dan a transmis un mesaj important în cadrul Galei UNESCO, subliniind modul în care noile tehnologii pot influența conservarea moștenirii culturale. În discursul său, acesta a evidențiat faptul că progresul tehnologic poate deveni un instrument esențial pentru cercetarea, protejarea și transmiterea patrimoniului către noile generații. Această abordare trebuie să se realizeze cu un respect profund pentru autenticitatea și semnificația istorică a bunurilor culturale.
Nicușor Dan a punctat că era inteligenței artificiale oferă noi valențe rolului pe care îl are UNESCO în societate. El a menționat că prin acțiunile sale recente, organizația a reiterat principiul conform căruia tehnologia trebuie să servească omului. Totodată, educația trebuie să rămână un drept și un bun comun al umanității, având rolul de a cultiva autonomia, responsabilitatea și gândirea critică a cetățenilor.
Un alt aspect central al discursului a fost accentul pus pe dezvoltarea comunităților locale și pe implicarea tinerilor. Președintele a afirmat că UNESCO încurajează generațiile tinere să participe activ la protejarea și transmiterea patrimoniului. Pentru România, această direcție este considerată necesară, deoarece protecția patrimoniului nu depinde doar de instituții, ci și de modul în care comunitățile îl respectă, îl asumă și îl integrează în viitorul lor.
În ceea ce privește responsabilitatea față de patrimoniu, Nicușor Dan a vorbit despre importanța acțiunilor concrete. El a subliniat datoria de a oferi tinerilor un sistem educațional adaptat unei lumi în continuă schimbare. De asemenea, a menționat necesitatea protejării patrimoniului în contextul schimbărilor climatice și al crizelor actuale, pledând pentru investiții în știință, cunoaștere și apărarea diversității culturale.
Președintele a menționat că perioada de 70 de ani de când România este stat membru UNESCO reprezintă un punct de plecare pentru o nouă etapă. Dincolo de prestigiul siturilor și tradițiilor recunoscute internațional, această cooperare implică asumarea unor responsabilități majore. Aceasta include curajul de a investi în cercetare și apărarea libertății de exprimare, fără a face compromisuri în fața provocărilor contemporane.
România menține o relație de cooperare cu UNESCO de aproximativ șapte decenii, fiind parte din cadrul internațional care gestionează siturile de patrimoniu mondial. Această participare implică respectarea standardelor globale de conservare și integrarea politicii culturale naționale în cadrul programelor de protejare a diversității și a educației promovate de organizația internațională.