Lansarea cărții „Memorialul Sighet – De la idee la faptă”, scrisă de Nicolae Noica, a avut loc în cadrul evenimentului organizat de Banca Națională a României. Volumul documentează transformarea fostei închisori politice în actualul ansamblu memorial, oferind detalii despre destinul celor care au fost închis de regimul comunist. Lucrarea urmărește procesul de transformare a acestui spațiu într-un centru cultural și de memorie, evidențiind importanța păstrării istoriei pentru viitor.
În penitenciarul de la Sighet au fost închise figuri emblematice ale României interbelice, inclusiv 4 foști prim-miniștri și 5 guvernatori ai Băncii Naționale. Printre deținuți se număiau președinții partidelor democratice, zeci de miniștri, academicieni și lideri ai bisericii greco-catolice sau romano-catolice. Nicolae Noica a sublieniat că deținuții au suferit un tratament inuman, fiind privați de odihnă prin menținerea becului aprins și fiind supuși unor condiții de igienă îngrozitoare. În celula „neagră”, deținuții erau lipsi de lumină și puteau fi pedepsiți cu lanțuri la picior.
Proiectul Memorialului a fost inițiat de Ana Blandiana și Romulus Rusan, primind patronajul Consiliului Europei încă din anul 1995. Această instituție a urmărit distrugerea elitei pentru a construi un nou tip de om, iar Ana Blandiana a propus crearea unei expoziții dedicate guvernatorilor Băncii Naționale. Mugur Isărescu a adus un omagiu predecesorilor săi, precum Dimitrie Burillianu sau Mihail Manoilescu, care au păstrat secretul dosarului privitor la Tezaurul românesc de la Moscova, deși au fost supuși torturii.
În cadrul evenimentului, s-a discutat despre necesitatea de a păstra memoria vie pentru a preveni repetarea evenimentelor istorice. Silvia Colfescu a relatat un episod despre modul în care însemările lui Corneliu Coposu au fost salvate de Securitate, fiind ascunse sub acoperișul unui coteț de porci. De asemenea, Marius Andruh a comparat Memorialul de la Sighet cu Jüdisches Museum Berlin, menționând că acest loc este un centru cultural unic, construit pe un fundal tragic, care permite abordarea prezentului cu încredere.
Autorul, Nicolae Noica, a explicat necesitatea acestui volum în contextul dispariției supraviețuitorilor represiunii. Documentarea este esențială pentru ca noile generații să înțeleagă realitatea regimului care a creat milioane de victime, inclusiv deținuți politici și oameni scoși abuziv din case. Memoria colectivă trebuie actualizată constant pentru a evita pierderea istoriei, oferind o lecție de demnitate și responsitate în fața procesului de reconstrucție a trecutului.
Istoria regimului totalitar din România este marcată de un număr masiv de victime, de la deținuți politici și persoane deportate, până la cetățeni care au fost lipsiți de drepturile profesionale sau de proprietăți. Acest context de represiune a afectat întreaga societate, impunând un regim al fricii și al foamei. Înțelegerea acestor procese este vitală pentru a recunoaște valoarea memoriei ca formă de justiție și pentru a proteja demnitatea umană în viitor.