Regizoarea Luminița Țâcu a lansat în stagiunea teatrală actuală din Chișinău trei spectacole de teatru documentar, bazate pe cercetări riguroase în arhive și colecții de presă. Producțiile, care sunt încă în perioada de reprezentații, includ teme istorice și sociale de o importanță majoră pentru societate. Procesul de creație a implicat discuții directe cu martori și protagoniști ai evenimentelor reflectate pe scenă, transformând documentele brute în acte artistice pline de emoție.
Primul spectacol, intitulat „Noaptea scrisă cu roșu”, este montat la Teatrul Fără Nume și reconstituie un act de rezistență din anul 1970. Povestea urmărește două tinere, Lilia Neagu și Asea Andruh, care au scris lozinci antisovietice pe zidurile orașului Chișinău sub ocupația sovietică. Evenimentul a avut loc după turneul formației „Mondial” din România, un moment care a provocat un șoc regimului comunist și a electrizat tineretul basarabean de la acea vreme.
Al doilea proiect, „Oameni care dispar”, este un mono-spectacol prezentat la Teatrul Național „Mihai Eminescu” (TNME). Această producție este dedicată memoriei jurnalistei și opozantei ruse Anna Politkovskaia, care a fost asasinată pe 7 octombrie 2006, chiar în ziua de naștere a lui Putin. Spectacolul explorează viața și lupta acestei figuri emblematice, oferind publicului o perspectivă asupra costului adevărului în contexte politice extrem de tensionate.
Ultimul spectacol, „Uncovered”, este prezentat tot la TNME și este inspirat de activitatea jurnaliștilor de investigație din Republica Moldova. Proiectul a fost o propunere a redacției „CU SENS” și pune în lumină scandalurile, crimele și deturnările de fonduri din epoca independenței. Prin această lucrare, Luminița Țâcu dorește să facă vizibilă munca celor care caută adevărul, subliniind importanța jurnalismului pentru democrație și societate.
Regizoarea Luminița Țâcu subliniază că teatrul documentar nu trebuie să fie rigid, ci să poată transmite emoție prin atenție și sensibilitate actoricească. Ea consideră că artiștii trebuie să participe activ la reconstrucția identitară a națiunii, folosind arhivele pentru a scoate la lumină teme sociale accesibile. Pentru regizoare, adevărata artă naște din viață și din dorința de implicare civică, depășind convențiile clasice ale dramaturgiei psihologice tradiționale.
Teatrul documentar reprezintă o ramură a artei scenice care utilizează materiale reale, precum înregistrări, interviuri sau documente istorice, pentru a reconstrui evenimente trecute. În Republica Moldova, acest gen este utilizat tot mai des pentru a aborda subiecte legate de memoria colectivă și de istoria politică a regiunii. Această abordare permite spectatorului să interacționeze cu fapte concrete, transformând actul de vizionare într-o experiență de învățare și reflecție socială.