În cadrul unui eveniment organizat de Asociația Caradja Cantacuzino, la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, a avut loc lansarea în limba română a memoriilor de către Ecaterina Caradja Cantacuzino. Această personalitate remarcabilă a României secolului XX este prezentată prin volumul de la Editura Litera, intitulat „Ecaterina Caradja Cantacuzino. O autobiografie”. Evenimentul a reunit aproximativ 500 de persoane și a avut loc într-un loc cu semnificație aparte pentru autoare, palatul în care aceasta a locuit înainte de căsătoria cu Constantin Caradja.
Volumul aduce pentru prima dată cititorilor români traducerea autobiografiei Catherine Caradja from Romania, o mărturie scrisă de persoana respectivă despre un destin care a traversat aproape întreg secolul XX. Ecaterina Caradja Cantacuzino s-a născut la București în 1893, fiind fiica Prințesei Irina Cantacuzino și a Prințului Radu Kretzulescu. Viața sa a fost marcată de momente dramatice, precum faptul că a fost răpită de tată la vârsta de trei ani și dusă într-un orfelinat din Anglia sub un nume fals, fiind regăsită de familie abia la 16 ani.
Pe lângă experiențele personale, cartea documentează și activitatea filantropică a femeii, care a fost cunoscută sub numele de „Îngerul din Ploiești”. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a ajutat peste 1.000 de aviatori americani care au fost luați prizonieri în urma bombardamentelor de la Ploiești din august 1943. Pentru acest ajutor, în 1977, a primit Medalia de Onoare „George Washington”. La eveniment au participat invitați precum istoricul Georgeta Filitti, care a semnat și prefața ediției române, Damian Anfile și Ovidiu Neacșu.
Proiectul de publicare este parte dintr-un demers mai amplu de conservare a unei moșteniri, fondurile din drepturile de autor fiind destinate unui scop specific. Asociația Caradja Cantacuzino a anunțat că toate aceste sume vor fi folosite pentru restaurarea Conacului Ecaterinei Caradja de la Nedelea, din județul Prahova. Scopul final al acestui proces este transformarea conacului într-un muzeu, un pas pe care președintele Asociației, Maximilien Caradja Johnson, l-a descris ca fiind esențial pentru a nu lăsa istoria să fie uitată.
Procesul de scriere al autobiografiei a fost unul de lungă durată, începând în 1973, când autoarea avea 80 de ani. Manuscrisul a fost parcurs printr-un proces complex de editare, iar acordul pentru publicare a fost dat de Ecaterina de către ea însăși în ianuarie 1991. Brianna Caradja, vicepreședinte al Asociației, a subliniat că acest demers reprezintă o modalitate de a aduce înapoi cuvintele bunicii sale și de a onora demnitatea unei femei care a traversat exilul și numeroase provocări istorice.
Această lansare subliniază importanța păstrării memoriei de evenimente care au marcat societatea românească în secolul trecut. De la orfelinatele din Imperiul Britanic până la activitatea umanitară de amplă amploare, viața de la care s-a plecat în volum este una de o complexitate remarcabilă. Prin acest volum, publicul are acces la o perspectivă directă asupra unor momente istorice precum războaiele mondiale și schimbările politice majore care au definit destinul unei familii de o importanță istorică deosebită.