Sari la conținut
Ultima oră Concert de excepție la Sala Radio: Pianul Bösendorfer Imperial este restaurat pentru un eveniment cu Beethoven și Gershwin
Află Știrile
Cultură

Istoria radioului românesc: prima emisiune dedicată publicului internațional a avut loc în 1931

În anul 1931, Radiodifuziunea Română a realizat prima difuzare destinată străinătății, marcând începutul utilizării radioului ca instrument de promovare culturală.

3 min citire
Istoria radioului românesc: prima emisiune dedicată publicului internațional a avut loc în 1931
Foto: Rador

Pe 18 noiembrie 1931, Radiodifuziunea Română a înregistrat un moment de referință în istoria comunicării prin emisia primei emisiuni dedicate publicului din afara granițelor țării. Această difuzare, care a fost preluată ulterior de diverse radiodifuziuni europene, a demonstrat capacitatea radioului românesc de a depăși funcția de informare a populației interne. Evenimentul a marcat tranziția către un model de comunicare prin care România își putea prezenta realitățile și cultura în afara propriilor hotare.

Dezvoltarea acestui sistem a avut la bază activitatea fizicianului Dragomir Hurmuzescu, care a susținut radioul ca mijloc modern de educație. Încă din 1927, în laboratoarele Institutului Electrotehnic al Universității din București, a fost construit un post experimental de emisie cu o putere de aproximativ 200 de wați. Acest post funcționa în banda de 280 de metri și permitea recepția pe o rază de aproximativ 1.000 de kilometri, oferind programe anunțate în română, franceză, germană și italiană.

Prin intermediul acestor tehnologii, publicul putea asculta concerte de la Ateneul Român sau interpretări ale artiștilor de la Opera Română. Înainte de evenimentul din 1931, existau deja programe experimentale destinate străinătății, însă emisiunea din acea dată reprezintă o etapă distinctă. Ulterior, în 1932, instituția a început să transmită buletine oficiale în limbi străine, precum franceza și engleza, difuzate aproape de miezul nopții, înainte de încheierea programului zilnic.

În anii 1930, radioul a devenit un instrument de diplomație culturală, având programe precum „Actualitatea pentru străinătate”, lansat în martie 1933. Această emisiune era difuzată de două ori pe săptămână, la ora 23:00, în limbile franceză și germană, abordând subiecte precum turismul, economia sau literatura. Invitați precum Alexandru Busuioceanu sau Paul Zarifopol au prezentat viața artistică și literatura română, discutând despre opere ale lui Mihai Eminescu sau despre romanul „Răscoala” scris de Liviu Rebreanu.

Evoluția radioului internațional a fost marcată și de proiecte de anvergură, precum prima emisiune adresată Angliei în 1938 sau cea dedicată publicului american în februarie 1939. În cadrul programului pentru SUA, legat de Expoziția Universală de la New York, au fost difuzate piese de George Enescu, Maria Tănase și Grigoraș Dinicu. Totuși, dezvoltarea nu a fost liniară, deoarece regimurile autoritare și comunismul au transformat transmisiunile în instrumente de propagandă, utilizând tehnologia pentru manipularea opiniei publice.

Istoria radiodifuziunii românești reflectă tranziția de la experimentele tehnice de la începutul secolului XX la un sistem complex de comunicare globală. Începând cu Societatea de Difuziune Radiotelefonică înființată în 1926, radioul a reușit să transporte cultura națională peste granițe, deși controlul asupra emițătorilor a schimbat natura conținutului în perioadele politice dificile.

Surse

Sursa: Rador

Tot în Cultură