La Muzeul Național de Istorie a României a fost deschisă expoziția A.REST 89, un proiect bazat pe munca cercetătorilor Oana Ionel Demetriade și Mihai Demetriade. Această manifestare prezintă, pentru prima dată după anul 1989, artefacte operative care au fost identificate prin studierea zeci de dosare ale DSS. Proiectul a beneficiat de suportul informatic al STS și de sprijinul Ministerului de Interne, prin Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, oferind o perspectivă asupra mecanismelor de control ale poliției politice.
Cercetătorii au reușit să identifice victimele, ofițerii și metodele de cercetare penală utilizate în ultimul an al dictaturii, bazându-se pe 300 de înregistrări audio și 26 de casete video rămase în arhiva DSS/CNSAS. Curatorii au selectat anchete emblematice din 1989 care demonstrează abuzurile comise de Securitate, o instituție care își desfășura activitatea în afara prevederilor Constituției RSR. În acea perioadă, drepturile fundamentale ale deținuților, precum asistența juridică sau protecția împotriva torturii, erau ignorate în sediul de pe strada Rahovei nr. 39.
Expoziția pune un accent deosebit pe rolul Direcției a VI-a – Cercetări Penale, o unitate care deținea autonomie în gestionarea infracțiunilor contra statului. Deși în 1989 aceasta avea o structură de doar 36 de ofițeri, rolul său în ierarhia de vigilență era crucial, având relații privilegiate cu conducerea DSS. Ofițerii acestei direcții, precum col. Mihai Ștefănescu, coordonau anchetele, iar procesul de aprobare a dosarelor depindea direct de șeful DSS sau de ministrul de Interne, marginalizând rolul procurorilor militari.
Printre cazurile prezentate se numără grupul condamnat pentru tipărirea ziarului clandestin România, unde chiar și conștiința politică a fost transformată în acuzații de speculă. Un alt caz relevant este cel al lui Constantin Geangu, care a fost arestat pentru că a trimis scrisori prin care critica dezastrul economic și propunea măsuri de remediere. De asemenea, expoziția documentează situația doamnei „T”, o femeie răpită și ținută 11 zile în arest fără nicio formă legală, fiind supusă unor tratamente inumane pentru a-i amplifica starea de angoasă.
Ultimul caz analizat este cel al colonelului Pătru Morariu, care a ocupat funcția de șef de facto al Direcției Cercetări Penale. Acesta este prezentat ca un coordonator al unor metode represive, inclusiv rețineri fără mandat de arestare și aplicarea unor tratamente dure asupra arestaților. Expoziția evidențiază modul în care anumite persoane implicate în aceste practici au reușit să își continue carierele în structurile de informații ale noului stat, în ciuda naturii acțiunilor lor din perioada comunistă.
Contextul istoric al acestor evenimente subliniază importanța educației și a respectării legilor pentru consolidarea democrației în România. În perioada regimului totalitar, instituțiile precum DSS (Departamentul Securității Statului) funcționau prin controlul strict al societății și prin eliminarea oricărei opoziții ideologice. Înțelegerea mecanismelor de abuz prin intermediul unor astfel de arhive este considerată un pas necesar pentru prevenirea repetării unor astfel de practici în cadrul sistemului de guvernare actual.