Cineastul român Cristian Mungiu a oferit un interviu pentru The New York Times, în care a detaliat conceptele fundamentale din noua sa producție, intitulată Fjord. Filmul explorează drama unui cuplu rezident în Norvegia, format din Lisbet, interpretată de Renate Reinsve, și soțul ei Mihai, jucat de Sebastian Stan. Acțiunea se concentrează pe momentul în care autoritățile decid să ia copiii acestora, în urma unor suspiciuni privind abuzul, generând un conflict profund între familie și stat.
Conflictul central al peliculei este alimentat de o discrepanță culturală, după ce personajul Mihai recunoaște că a folosit loviturile ca metodă de pedeapsă pentru copii. În timp ce autoritățile norvegiene interpretează acest gest ca pe o dovadă de abuz, personajul susține că astfel de practici sunt comune în România. Povestea este inspirată de cazuri reale de intervenții ale autorităților norvegiene în familii suspectate de abuz, inclusiv un incident din anul 2015 care a implicat o familie de origine româno-norvegiană.
Cristian Mungiu abordează în această lucrare și tensiunile cauzate de divergențele de valori, punând în opoziție convingerile creștine conservatoare ale familiei cu valorile progresiste ale vecinilor din Norvegia. Regizorul subliniază că imigrația nu este doar o simplă deplasare geografică, ci implică și transportul valorilor culturale proprii. Aceste diferențe pot genera tensiuni sociale semnificative dacă societățile nu reușesc să gestioneze procesul prin dialog și empatie, un aspect central în viziunea sa asupra imigrației.
Regizorul a ales să nu ofere un verdict clar spectatorului, construind narațiunea astfel încât publicul să decidă unde se limitează drepturile părinților și unde trebuie să intervină statul. Această abordare a provocat reacții critice în unele publicații franceze după premiera de la Cannes, regizorul fiind criticat pentru evitarea unei poziționări explicite. Mungiu susține însă că miza producției constă tocmai în refuzul de a indica cine are dreptate în conflictul prezentat.
În ultimii ani, Cristian Mungiu s-a concentrat pe teme precum tribalismul și polarizarea, explorând în Fjord și limitele libertății de exprimare. Filmul folosește două avalanșe care amenință comunitatea ca o metaforă pentru tensiunile politice nerezolvate. Regizorul avertizează asupra unei posibile „a treia avalanșe”, reprezentând lumea reală și consecințele radicalizării societății. Această temă reflectă preocuparea sa pentru dificultatea societăților de a accepta opinii conservatoare fără a renunța la principiile liberale.
Cristian Mungiu, născut la Iași în 1968, a început cariera ca jurnalist, înainte de a studia filmarea după căderea regimului Ceaușescu. Deși a lucrat ca asistent de regie pentru producții americane și franceze în România, el a ales să își continue cariera în țară. Această decizie a fost influențată de dorința de a păstra controlul total asupra propriilor proiecte cinematografice, preferând mediul local în locul celui de la Los Angeles.