Bucureștiul a găzduit evenimente dedicate omului de cultură Anton Pann, marcând 172 de ani de la trecerea sa în neființă. Sâmbătă, la curtea Bisericii „Sfântul Stelian” – Lucaci, a fost oficiată o slujbă de pomenire, în cadrul căreia a participat preoții bisericii și membrii Grupului psaltic Tronos, sub dirijarea arhidiaconului Mihail Bucă. Această ceremonie a servit drept moment de recunoaștere pentru o personalitate care a lăsat o amprentă profundă asupra identității culturale românești.
Înainte de actul religios, Muzeul Național al Literaturii Române a organizat vineri, 30 octombrie, prima ediție a Simpozionului „Anton Pann”. Evenimentul, desfășurat la sediul instituției de pe strada Nicolae Crețulescu, a reunit un grup de cercetători și specialiști de renume din România și Bulgaria. Printre participanți s-au numărat Nicolae Mecu, Vasile Vasile, Constantin Răileanu, Stroe Vlad Gheorghiță, Georgi Maglov și Nevena Panova, toți aceștia analizând impactul cultural al lui Anton Pann.
Discuțiile de la simpozion au pus accent pe contribuția sa la muzica religioasă, la literatură și la cultura generală, explorând totodată legăturile sale cu spațiul balcanic. Născut în orașul Sliven, din actuala Bulgaria, în jurul anilor 1796-1798, Anton Pann a avut rădăcini mixte, fiind fiul unui tată vlah și al unei mame de origine greacă. După pierderea familiei, acesta s-a mutat împreună cu mama sa de la Chișinău către București, unde și-a construit cariera.
Traiectoria sa profesională a început în adolescență, când a studiat muzica sub îndrumarea dascălului grec Dionisie Fotino, devenind ulterior elevul lui Petru Efesiul. Anton Pann a jucat un rol esențial în adaptarea cântărilor religioase în limba română, într-o perioadă dominată de greaca liturgică. În 1819, a preluat conducerea tipografiei lui Petru Efesiul, reușind să tipărească un Axion în limba română, consolidând astfel tradiția muzicii bisericești naționale.
Numele său este strâns legat de imnul național „Deșteaptă-te, române!”, deși originea melodiei este un subiect de dezbatere pentru istorici și muzicologi. O ipoteză susține că linia melodică provine din cântecul „Din sânul maicii mele”, parte din repertoriul său, adaptat ulterior pentru versurile lui Andrei Mureșanu din 1848. Pe lângă muzică, el este renumit și pentru lucrările sale literare, precum „Povestea vorbii”, sau pentru culegerile de proverbe și povestiri populare.
Anton Pann rămâne o figură centrală în istoria culturii române, fiind un punct de legătură între tradițiile balcanice și dezvoltarea identității naționale prin limbă și muzică. Contribuția sa la tipografia religioasă și la adaptarea textelor sacre a facilitat accesul populației la liturghie în limba maternă. Astfel, moștenirea sa se manifestă atât prin muzica de biserică, cât și prin valorile culturale transmise prin literatura orală și scrisă.