Producția cinematografică „3 zile în septembrie”, regizată de Tudor Giurgiu, debutează în cinematografe ca un proiect complet independent. Filmul explorează povestea Biancăi, o protagonistă care traversează o situație de criză într-un context de nuntă, unde o căsnicie aparent sigură se prăbușește brusc. Această realizare a fost dezvoltată în cadrul unei tabere creative de tip Arome Creative Retreat, desfășurată la Eforie Sud, pe o perioadă de șapte zile.
Tehnica centrală a filmului este cadru-secvență, o decizie impusă de necesitatea de a filma rapid, în doar șapte zile. Această abordare „one-shot” permite spectatorului să rămână alături de personaj fără întreruperi temporale, oferind o experiență de imersiune continuă. Tudor Giurgiu a explicat că această soluție tehnică a devenit esențială pentru a ilustra vizual povestea, menținând camera lipită de protagonistă pe parcursul întregului traseu emoțional.
Acțiunea se concentrează pe contrastul dintre evenimentul social al unei nunți și drama personală a femeii, care trebuie să își recapete resursele de viață. Filmul trece de la momente de comedie neagră la scene dramatice, reflectând realitatea unei persoane care traversează o situație limită. Tudor Giurgiu a sublipsit importanța colaborării cu actorii, menționând că preferă să fie surprins de aceștia prin interpretări care depășesc planurile inițiale ale regizorului.
Decorul natural a jucat un rol crucial în estetica producției, fiind locația de la Eforie Sud esențială pentru atmosferă. Pe parcursul filmării, vremea a influențat direct intensitatea scenelor, cu fenomene precum vântul puternic sau furtunile oferind un cadru autentic, fără a fi efecte speciale. Această atmosferă de final de sezon, marcată de o melancolie specifică litoralului, subliniază și starea de transformare a personajului principal.
Regizorul a evidențiat faptul că procesul de realizare a fost unul intens și eliberator, evitând procedurile lungi de documentare și finanțare specifice altor producții. Echipa de filmare a trebuit să opereze într-un sistem de încredere totală, având în vedere complexitatea planului-secvență de 65 de minute. Tudor Giurgiu a menționat că în acest format, controlul asupra fiecărui detaliu devine extrem de dificil din momentul în care se pornește filmarea.
În cinematografia contemporană, există adesea tendința de a eticheta produțiile după gen sau proveniență, însă acest film propune o abordare diversă. Trecerea de la o abordare minimalistă la una cu tematici variate este o evoluție observată în proiectele de autor. Această lucrare încearcă să demonstreze că un film poate fi apreciat pentru calitățile sale tehnice și narative, indiferent de contextul de producție sau de etichetele aplicate cinematografiei locale.